miercuri, 9 ianuarie 2013

Reflexii reflexive ...



Wow ce-mi mai plac filmele cu hepienduri … Inmagazineaza in ele o mare parte din iluzia lumii, lasandu-te sa visezi intr-o zona situata in cerul al noualea … Hmmmm, chiar si vietile hapienduite sunt pline de sarm … Iti dau iluzia basmelor cu feti frumosi si Ilene Cosanzene … Si poate chiar este asa dar fiecare avem tendinta de a ne raporta la ceea ce exeperimentam noi insine … experientele personale sunt cele mai complexe si cele mai profund traite …
Citesc … mult si haotic … o fac dintr-o nevoie de a intelege … am o minte scremuta care are pretentia de a pricepe ea ce si cum … Este buna si fumoasa lectura, dar trebuie tinut seama de limitarile date de lipsa practicii … Te pregatesti zilnic pentru ceva si faci planuri si creionezi, faci scenarii … dai cu make-upu’ sa-ti faci o imagine cat mai senzualo-spirituala a vietii … Si vine ziua “Z” si descoperi ca toata imbunatatirea pe care ai aduso vietii tale este doar o mascarada cu rolul de pansament sentimental .Si te-ntorci si derulezi filmul secventa de secventa si ti se pare ca undeva pe pelicula ai gasit “virusul’ si dai cu stop si cu derulare inapoi … o data, de doua ori … si-nca o data …. si iarasi … si din nou … ramai tamp si privesti si te-ntrebi “Wow, oare cum a fost posibil ?” Iaca asa … adicatelea … ti-a scapat scaparea si ai ignorant esentialul permitand bresa prin care totul se duse de suflet .
Si ramai ca trenu-n halta facand tot felul de manevre de redresare a situatiei …. Esti doar un marfar pus pe linia de revizie pana la o ulterioara remediere a situatiei … Si trec trenuri in sus si-n jos … iar tu … stai si stai si stai si ai sentimentul ca daca nu te urnesti mai repede vei anchiloza in starea asta de stagnare fara termen limita . Incepi sa scartai si sa dai rateuri si treci de pe-o linie pe alta distorsionand frecventele functie de undele care te patrund … In puii mei, mereu am zis ca ar trebui sa fim transferati in Universul asta cu instruciuni de utilitate personala individualizata de la individ la individ 
Mai este putin si va trebui sa schimb macazul si sa pornesc pe un alt drum … Va fi usor ? Va fi greu ? Habar n-am si incerc doar sa ma desprind din halta si sa merg mai departe … Asa ma-ncearca o nevoie de a injura din toti raruchii, dar stiu ca asta nu ma ajuta cu nimic si la nimic … si totusi as face-o … Starile astea oscilatorii au darul de a-mi face existenta excentrica, rasucindu-ma ca intr-un malaxor imens … Concentricitatea a ramas la statutul de “fuse fuse si se duse !” … Viata’n viata, traire’n traire si totul ca o hora a Babei Oarba jucata intr-un ritm halucinant … sic and sa desfaci nodurile si deschizi ochii larg … buf … ramai miop in existenta in care ai existat fara a exista de fapt …
Si tac si suspin si exist si nu mai exist si sunt si nu sunt si-as fi ba n-as fi … si … si … si … Si ce ? Cine as fi daca n-as fi cine sunt ? Poate as fi tu sau poate as fi el si daca as fi vre-unul dintre voi oare mi-ar fi mai usor ? Oare mi-ar fi mai bine ? As fi mai eu ? As intelege mai bine ??? Si iarasi mintea mea a luat’o in galopul nebun al intrebarilor ce nici macar nu asteapta raspuns … sunt doar refulari … scoate presiunea acumulata spre a iesi din starea de avarie … ma-ntreb: Oare o exista un ISCIR al mintii ??? Se presupune ca este organul care avizeaza recipientele sub presiune … Oare de ce nu ne-a dotat Creatorul si cu o supapa de refulare prin care sa scoatem surplusul de ganduri ??? Ups … pai eu ce fac acum ??? Nu refulez ??? Nu scot suprapresiunea unei minti dilatate de ganduri ???
Ascult … You And I a lui Scorpions si nenea ala urla cat il tin plamanii ca si-a pierdut controlul … Oare asta se-ntampla si cu mine acum ??? Am avut vreodata controlul ca sa am ce pierde acum ??? Sau poate de-abia acum imi regasesc controlul … Alooooo e cineva care poate face meditatii intensive de recastigat ceva ce n-ai avut niciodata ???
Au fost zile cand imi doream sa rup tacerea, zile in care simteam nevoia sa fac conversatie … Conversatiile acele care pot apropia doi oameni … si m-am trezit in fata oglinzii urmarindu-mi doar lacrimile prelingandu-se pe obraji … si m-am conversant cu mine si m-am indepartat …

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu