Existente existentiale ...

E noapte ... o noapte rece de iarna ... o iarna ce parca nu mai venea si pe care acum as alunga-o departe ... dar ... ma bucur de ea .
Am primit vizita ... M-am simtit ca la 18 ani cand lumea era superba prin inocenta si candoarea clipelor petrecute in lejeritatea unor conversatii aparent sterile dar incarcate de esenta si savoarea data de ingemanarea de rational-emotional si constienta inconstienta ... Vorbe, ganduri ... ras, liniste ... lipsa aceea de tensiuni si libertatea cuvintelor fara teama de a fi judecat sau de a judeca ... Existi pur si simplu ... simplu ... prin bucuria de a te completa cu celalalt ...
O alta lume si o alta viata pe care mi-am refuzat-o timp de 20 de ani dintr-o comoditate data de frica ... data de neputinta de a ma opune ... Nu este vinovat celalalt pentru ceea ce te complaci tu a accepta ca stare de fapt ... Nu este vinovat celalalt pentru fricile tale pentru trenarea ta in starea de neexistenta si delasare mental-emotionala ... Suntem creatia propriilor noastre stari, sentimente, cuvinte, emotii, fapte ... iar daca nu avem capacitatea de a ne scutura de frustrarile acumulate ca urmare a unor experiente neplacute avem sanse sa fim o creatie handicapata a propriei raportari la creatia personala ...
Pe drumul de intoarcere de la autogara ma gandeam cat de fascinanta este viata si cat de frumos se aseaza lucrurile daca le permiti si daca-ti permiti ... Viata este minunata !!!!!!!!

Ganduri din alta ... existenta ...

Timpul pare ca s-a oprit in loc in acea zi de iulie ... Exist si traiesc dar nu mai am suportul si postamentul pe care sa-mi reconstruiesc existenta ... Stiu ca nimic nu este facut sa te indeparteze de calea ta, de drumul tau si de telul pentru care ai fost menit sa existi in aceasta viata dar acum in acest timp tristetile sunt mai fluide si mai insinuante ca altadata ... Si doare si nu gasesc antidot ... Parca am uitat tot ce stiam si acum invat sa exist pas cu pas recompunand concertul vietii ... M-am oprit si acum nu mai stiu sa o iau de la capat ... ma simt ametita si n-am de ce sa ma agat sa pot merge mai departe ...

 

Pot admite ca in tristete toata legatura cu interiorul se opreste ... pot admite ca starile de tristete profunda iti ingreuneaza sau chiar iti opresc traiectoria vietii,  dar lucrul acesta nu ma face sa raman in stadiul de leguma asteptand sa vina cineva si sa-mi pliveasca buruianul ... Trebuie sa existe un drum, trebuie sa existe o modalitate prin care sa-ti reincepi constructia ... sa repornesti din locul in care te-ai oprit si sa gasesti puterea de a o face ... Urmaresc vantul si dimineata imi urmaream goliciunea sufleteasca minunandu-ma cum de ieri am gasit lumina iar astazi ma situez din nou in ceata ... Futui … asa as striga cu naduf daca asta m-ar repune in starea mea de fireasca veselie ... Dar … nu fac decat sa bat tastatura varsandu-mi furia pe ea pentru ca nu stiu de unde sa ma apuc sa ma impletesc la loc … Cine sunt Doamne ??? De ce ? Unde ??? Gata ... nu mai vreau lacrimi ... nu mai vreau sa stiu de nimic ... vreau sa zbor ... cu parapanta daca se poate sa simt totul cum trece prin mine si cum este parte din mine ... sa ametesc cu un nod mare in stomac care sa-mi reaminteasca ca sunt vie ... Vreau sa fac dragoste pasional uitand de timp ... uitand de mine si pastrand doar mirajul celor doua trupuri si spirite inlantuite in acelasi dans ... 

Cel mai greu cand incepi o noua postare este sa o ... numesti ...
Nu stiu cum sa-i spun acestei postari si in aceasta secunda nici nu vreau sa-i spun in vre-un fel ...
Ascult melodia Magului care imi umple nu numai incaperea in care ma aflu ci imi incarca sufletul ... Pasarile Paradisului ... Fumoasa melodie ... venita parca din Insula magica ... adusa de Isis ... purtata pe aripile pasarii Phoenix ...

Astazi sunt trista ... de trei zile nu mai stiu nimic de un prieten drag ... nu-mi doresc decat sa fie bine ... atat ... In rest o zi nespectaculoasa ... doar o alta zi ...

De fiecare data cand deschid blogul am cuvintele undeva atarnand ca margelele pe sir asteptandus-si randul la brodat ... Mi-am dorit sa scriu, iar acum parca toate margelele s-au risipit intr-un mod haotic ...
Cred ca astazi vreau sa vorbesc despre lumea virtuala ... o lume a nimanui apartinand tuturor ... Ce-i nelalocul ei in aceasta lume virtuala ??? Faptul ca nu-l poti vedea pe celalalt, faptul ca nu-i poti atinge privirea si scruta inima in timp ce sta de vorba cu tine ... La inceput spatiul virtual era perceput ca o gaura neagra ce "strica" suflete ... dar adevarul este ca de fapt este un mediu mai mult decat prietenos daca iti permiti sa ramai intact credintelor personale ... sa poti rade si sa nu te implici mai mult decat este cazul ... In final ... viata este o intreaga loterie incepand de la parinti si continuand cu prietenii reali si ajungand chiar si la prietenii virtuali ... Oamenii sunt intr-atat de sinceri cu tine cat sunt de sinceri cu ei insisi ... Alegerile iti apartin ... alegerea prietenilor, alegerea modului cum interactionezi cu acestia, cat le permiti sa te cunoasca si cat iti permit sa-i cunosti ..
Nu vad nimic rau in virtual ... Nu vad nimic rau in transpunerea relatiilor virtuale in realitati ... nu vad nimic rau in infiriparea de relatii reale ... pana la urma unversul nostru exista atat cat ii permitem noi si este limitat sau expandat doar de mintea noastra ... Cred ca intr-adevar suntem nemarginiti daca permitem o libertate mental emotionala ... o libertate a sufletului ...a frumusetii si a inocentei care exista cuibarita undeva in interiorul nostru ..

 Este luni, este o noua zi dintr-o noua saptamana a noului an ... Totul este nou si totul poarta izul neegalat al noului ... Prieten drag ... eu inca mai astept vesti de la tine ... dorindu-mi sa fii cat se poate de bine . :)

O seara placuta sa aveti !!!

Reflexii reflexive ...

Wow ce-mi mai plac filmele cu hepienduri … Inmagazineaza in ele o mare parte din iluzia lumii, lasandu-te sa visezi intr-o zona situata in cerul al noualea … Hmmmm, chiar si vietile hapienduite sunt pline de sarm … Iti dau iluzia basmelor cu feti frumosi si Ilene Cosanzene … Si poate chiar este asa dar fiecare avem tendinta de a ne raporta la ceea ce exeperimentam noi insine … experientele personale sunt cele mai complexe si cele mai profund traite …

Citesc … mult si haotic … o fac dintr-o nevoie de a intelege … am o minte scremuta care are pretentia de a pricepe ea ce si cum … Este buna si fumoasa lectura, dar trebuie tinut seama de limitarile date de lipsa practicii … Te pregatesti zilnic pentru ceva si faci planuri si creionezi, faci scenarii … dai cu make-upu’ sa-ti faci o imagine cat mai senzualo-spirituala a vietii … Si vine ziua “Z” si descoperi ca toata imbunatatirea pe care ai aduso vietii tale este doar o mascarada cu rolul de pansament sentimental .Si te-ntorci si derulezi filmul secventa de secventa si ti se pare ca undeva pe pelicula ai gasit “virusul’ si dai cu stop si cu derulare inapoi … o data, de doua ori … si-nca o data …. si iarasi … si din nou … ramai tamp si privesti si te-ntrebi “Wow, oare cum a fost posibil ?” Iaca asa … adicatelea … ti-a scapat scaparea si ai ignorant esentialul permitand bresa prin care totul se duse de suflet .

Si ramai ca trenu-n halta facand tot felul de manevre de redresare a situatiei …. Esti doar un marfar pus pe linia de revizie pana la o ulterioara remediere a situatiei … Si trec trenuri in sus si-n jos … iar tu … stai si stai si stai si ai sentimentul ca daca nu te urnesti mai repede vei anchiloza in starea asta de stagnare fara termen limita . Incepi sa scartai si sa dai rateuri si treci de pe-o linie pe alta distorsionand frecventele functie de undele care te patrund … In puii mei, mereu am zis ca ar trebui sa fim transferati in Universul asta cu instruciuni de utilitate personala individualizata de la individ la individ  …

Mai este putin si va trebui sa schimb macazul si sa pornesc pe un alt drum … Va fi usor ? Va fi greu ? Habar n-am si incerc doar sa ma desprind din halta si sa merg mai departe … Asa ma-ncearca o nevoie de a injura din toti raruchii, dar stiu ca asta nu ma ajuta cu nimic si la nimic … si totusi as face-o … Starile astea oscilatorii au darul de a-mi face existenta excentrica, rasucindu-ma ca intr-un malaxor imens … Concentricitatea a ramas la statutul de “fuse fuse si se duse !” … Viata’n viata, traire’n traire si totul ca o hora a Babei Oarba jucata intr-un ritm halucinant … sic and sa desfaci nodurile si deschizi ochii larg … buf … ramai miop in existenta in care ai existat fara a exista de fapt …

Si tac si suspin si exist si nu mai exist si sunt si nu sunt si-as fi ba n-as fi … si … si … si … Si ce ? Cine as fi daca n-as fi cine sunt ? Poate as fi tu sau poate as fi el si daca as fi vre-unul dintre voi oare mi-ar fi mai usor ? Oare mi-ar fi mai bine ? As fi mai eu ? As intelege mai bine ??? Si iarasi mintea mea a luat’o in galopul nebun al intrebarilor ce nici macar nu asteapta raspuns … sunt doar refulari … scoate presiunea acumulata spre a iesi din starea de avarie … ma-ntreb: Oare o exista un ISCIR al mintii ??? Se presupune ca este organul care avizeaza recipientele sub presiune … Oare de ce nu ne-a dotat Creatorul si cu o supapa de refulare prin care sa scoatem surplusul de ganduri ??? Ups … pai eu ce fac acum ??? Nu refulez ??? Nu scot suprapresiunea unei minti dilatate de ganduri ???

Ascult … You And I a lui Scorpions si nenea ala urla cat il tin plamanii ca si-a pierdut controlul … Oare asta se-ntampla si cu mine acum ??? Am avut vreodata controlul ca sa am ce pierde acum ??? Sau poate de-abia acum imi regasesc controlul … Alooooo e cineva care poate face meditatii intensive de recastigat ceva ce n-ai avut niciodata ???

Au fost zile cand imi doream sa rup tacerea, zile in care simteam nevoia sa fac conversatie … Conversatiile acele care pot apropia doi oameni … si m-am trezit in fata oglinzii urmarindu-mi doar lacrimile prelingandu-se pe obraji … si m-am conversant cu mine si m-am indepartat …

Poezie ... parodie ... ciocolatie ... cu vanilie ..

Indoieli

Cand ceasul prima oara a sunat
Seninul cerului nastea o stea
Era-nserare … nu era … pe cer mandra statea
Apoi incet incetisor … minutele s-au scurs
Si ceasul iarasi a sunat … la fel ca un recurs
De data asta sa va spun ca soarele era ?
Sau poate ca doar eu vedeam ceva ce … nu era
Dar astrul zilei jucaus fereastra-mi lumina
Si eu dormind as fi dormit si ea nu ma lasa
Ghidusa, calda-n asternut degraba se-ascundea
Pe fata mea, pe trupul meu senina se-anina …
Ma gadila incetisor si tandru imi soptea
Trezeste-te dulce odor ca este vremea ta …
Cum vremea mea ? am intrebat speriata, incetisor …
E timpul doar sa te trezesti … E vreme de amor …

Nedeslusiri ...

Atunci cand vezi doar vorbe ce se izbesc de tine ...

Cand intelesul lor tu il transformi in rime ...

 Cand cei ce stau pe-aproape si-ncearca sa-nteleaga ...

Cuvintelor  cantare si slova lor intreaga...

Cand cauti pe de-antregul sa intelegi ce-i scris ...

Si cand cuvantul este dar nu e de ajuns ...

Ramai tacut pe margini imaginand o lume …

In care adevarul ai vrea sa poarte-un nume..

Dar adevarul nostru nu este tot acelasi …

Ci doar o-nlantuire ce-aduce doar a pasi …

De ce sa ma mai chinui sa inteleg minunea ?????..

Cand Universu-I Unul si Mintea-I numai Una ..

Cand tot ce este nu e si tot ce-ai vrea sa fie

E doar balon de spuma o urma de magie

Venita din cea lume ce nimeni nu o stie

Dar care mintea o incita  sa faca poezie

Si pusa in proza scurta sa spuna doar nimicuri

Incinsa-n vorbe grele pandind a lor atacuri …

E liniste si pace cu cuvantari de greieri

Ma-ntreb cum oare vorbesc si nu au cereri

In care sa intrebe si la cuvant sa-nscrie

A lor dilemma care ar fi doar parodie

O parodie muta caci n-au a se sfadi

Si adevarul lor doar ei il mai pot sti

Caci noi cu-a noastra lume si-a noastre intelesuri

Ne vom sfadi intr-una in proza si in versuri …

30.09.2012

Cine sunt azi ?
Ma descompun in silabe

Si apoi ma recompun intr-un vers

Cine sunt azi ?

Mi-am pierdut poezia si hazul

O lacrima siroind pe obraz

Cine sunt azi ?

Sunt doar urma lasata aiurea

Intr-un prezent cu iz de trecut

Cine sunt azi ?

Sunt numai minciuna

A ceea ce ieri n-a fost azi … 

09.01.2013

Cine sunt azi ?

Cioburi lipite in univers infinit
Un zambet firav ce se-anina la asfintit 

Cine sunt azi ?

Sunt mai altfel ca ieri

Ma misc baletand printre adieri 

Cine sunt azi ?

Doar ecoul a zilelor ce-au trecut

Lacrimi si vise a tot ce s-a petrecut

... 24.07.2012

Ce ar mai fi de zis ? Soarele inca se rasfata pe un cer spalat de ploaia jumatatii de zi, chiar daca inserarea devine incet incet stapana peste tot si peste toate ...

Sunt ca o nava in deriva ... deriva in care am fost aruncata de o situatie de viata neasteptata ... Dezamagita ? Nu, pentru ca nu m-am amagit ............

Pierdut ... neregasit ..

Pe parcursul vietii pierdem cate putin din noi ... din ceea ce am fost si cu timpul nu mai suntem ... Cateodata procesul este atat de subtil incat nu-l simti ... Te crezi, inca puternic, dispus sa te aventurezi, dispus sa traiesti si sa existi ... dar ... pus intr-o situatie in care trebuie sa fii puternic, aventuros si ... viu ... constati ca motoarele sunt intepenite ... gripate de o existenta ce s-a scurs pe langa tine si careia acum nu ai de unde-i prinde itele lipsa ... Habar n-am daca-i de bine sau este de rau, consider ca doar este ... o alta parte din noi ..

Ma scurg, te scurgi, ne scurgem intr-o moliciune indiferenta fata de rasarit si de apus, fata de ieri si de azi, fata de acum si maine ... si toate astea se-ntampla datorita inertiei molipsitoare in care ne ducem existenta ... Iubirea-i frumoasa la-nceput cand valul de "nebunie" iti da aripi si te ajuta sa traiesti hora intr-un ritm ametitor si delirant ... uitand de lume, uitand chiar si de tine insuti ... Apoi ... hmmmm, apoi .. vine ziua in care sunetele horei nu-ti mai indruma pasii ... ramanand suspendat intr-un joc mut din care lipseste sunetul care-ti purta aripile ...
Oboseala ... o oboseala la-nceput dulce care-ti poarta fiinta intr-o stare iluzorie de ... liniste ... O liniste inexistenta totusi decat in dorintele tale ... Oboseala-i oboseala indiferent de senzatiile pe care ti le produce ... obosesti cumva de viata ... si ii permiti vietii sa traiasca in locul tau tu ramanand undeva pe margine si privind cu ochii intredeschisi la scenele halucinogene ce ti se perinda prin fata ... Imbatranesti ... si esti casat inainte de vreme ca o masina iesita din uz ... te plafonezi intr-o rutina pe care nu o poti controla ... Secunde, clipe, ore, zile ... acelasi regim si aceasi curgere ... iar tu ... mm, tu ... participant la ciclicitatea vietii tale fara dorinta, fara vigoare si fara puterea de a te extrage de pe drumul defect pe care ai deraiat intr-o perioada pe care nici n-ai sesizat-o ... si mergi mai departe orice ar insemna acest mai departe ...

Si maine e o zi ... repetitiva ca si activitati ... cu aceleasi tipare si aceasi oameni ... si mergi mai departe ...

Un nou an ... La multi ani, an ce te prefigurezi interesant !!!

A trecut 1 an de cand nu te-am mai vizitat ... De ce ??? Poate pentru ca a fost un an ... bulversant prin evenimente ce trebuiau sa aiba loc mult inainte de acest an, dar carora n-am avut puterea sa le dau curs ... Trecut, prezent ... viitor ... joc nebun in hora vietii ... si tu un biet actor de mana a doua ce-ncerci sa te ridici la nivelul prestatiei de Oscar pe care ti-o pregateste viata ... O despartire ... o stare deliranta, durerea aferenta despartirii, cautari ... oboseli ... reveniri ... poticneli ... si apoi intr-un final ... asezarea pe un fagas relativ normal ... Si totul este trecut ... Un trecut pe care-l respect si incerc sa-l tratez cu toata consideratiunea unei etape de viata ce a durat mult prea mult dar care asemenea apei mi-a modelat intr-un anume fel caracterul ...

Cine sunt ??? Ce sunt in acest inceput de an ? Sunt tot eu ... poate un pic mai ... otelita, imbatranita, obosita ... si dornica sa invat drumul acesta al linistii ...

Bun !!!!!!! Am terminat cu trecerea in revista si cu reintroducerea in decorul rece si sec al bloguitului ... orice ar insemna asta ... :))

A-nceput un nou an ... caruia ii uram la buna venire si te rugam fi bland si bun cu noi ... suntem obositi de toata desfasurarea de "forte" prin care ne-a plimbat anul ce a trecut ... Iti multumim ca ne aduci noi inceputuri ... Iti multumim ca ai venit aducand un suflu nou de usurare si curiozitatea desfasurarii celor 365 de zile care-ti apartin ...