sâmbătă, 6 aprilie 2013

Un magazin ... numit ... VIATA ...


Cand pici in canalul numit melancolie ai toate sansele sa te lasi purtat de filozofiile menajere aruncate la scurgerea existentei ... Astazi am alunecat in ... canal ... De fapt stau pe margine de ceva timp, dar se pare ca astazi, odata cu primele raze cu adevarat primavaratice am alunecat ... Cat de afund ??? Habar n-am ... stiu doar ca-s mai degraba stari de introspectie decat de deprimare ... stiu ca-s stari de filozofie ieftina si personala, decat compatimiri pe marginea proprie-mi persoane ...
Ce-am descoperit ??? Ceva interesant ... cel putin pentru mine ... Am descoperit ca pot simplifica viata unui banal magazin ... Patronul nu esti tu ... patronul este Dumnezeu, dar asa cum face un patron care se respecta si Dumnezeu iti permite sa fii cel mai perfect gestionar al propriului magazin ...
Atunci cand iei in primire magazinul acesta este absolut gol ... doar un spatiu vast ca o sala de bal in care esti liber sa pui si sa expui tot ce iti pofteste sau iti doreste inimioara ... Compartimentarile si modul de gestionare iti apartin in totalitate ... Modul cum tii balanta sau bilanturile sunt la fel de personale ... Deci, ti s-a oferit spatiul, iar tu incepi in prima faza prin a solicita un ajutor pentru ca nu poti face fata de la-nceput ... este o munca prea grea iar locul din care vii nu te-a pregatit pentru ceea ce va urma ... Deci ... ajutorul prim si singurul de altfel pe care-l primesti sunt parinti, in speta mama, pentru ca de cele mai multe ori ea joaca roluri multiple ... si aduni ... mai inatai hrana ... apoi golirea ... apoi un plans ... dupa care vine rasul ... mai departe te ridici in sezut, apoi in picioare ... si apoi, treptat treptat iti castigi autonomia si magazinul incepe sa ia aspect de spatiu comercial in toata regula ... Raioanele sunt in formare ... aici este raionul copilarie ... este plin de voie buna si de liniste ... pentru ca stii ca inca mai ai un ajutor in spate care curata dupa tine ... Vine raionul adolescenta ... Wow, noi rafturi ... iubire, sex, griji, prietenii ... invatatura ... Hmmmm, ce raion stufos ... si de ce nu ... arata si bine cu toata multitudinea asta de sertarase colorate ... ajutoarele incep sa se retraga pentru a-ti permite o cat mai buna gestionare ...
Si vine si tineretea ... raion in care de obicei ar trebui sa aduni vise ... multe vise ... sperante mii de sperante ... abandonul in fata celuilalt ... intr-o iubire primavarateca si plina de iluzii ... Si mai adaugi ceva ... wow ... este acel raion care se numeste familie ... si-n care introduci acea persoana care pare capabila sa participe impreuna cu tine la gestionarea si imbunatatirea magazinului ... in special ca aduce cu sine si zestrea personala materializata din propriul magazin ... Constati la un moment dat dupa o perioada de relaxare ca gestiunea devine din ce in ce mai complicata in special cand ... din gestionar devii si ajutor in magazinul cu care a venit micul membru nascut din iubire ... Hmmmm, magazinul incepe sa ia aspect de corporatie si gestionarea devine din ce in ce mai anevoioasa, pentru ca preocuparile devin multiple ...
Vine perioada de inflorire maxima in care pare ca toata lumea se reduce la mica ta corporatie care pare a fi luceafarul existentei tale ... dar .. treptat, treptat ... stralucirea isi pierde din intensitate ... Magazinul copilului care a fost se detaseaza si spatiul comercial se ingusteaza ... descoperi adeseori ca te plimbi intre raioane vaste in care nu mai exista plinatataea de altadata ... Incet si celalalt magazin al iubirii isi inchide spatiile pentru tine si ramai debusolat pentru ca descoperi ca si acesta si-a mutat sediul ...
Ramai singur si te-ntrebi cat de priceput gestionar al propriului magazin ai fost din moment ce ai ramas cu spatiul tau devastat de ceea ce deunazi parea a fi un intreg ... S-au plimbat multi oameni prin el fiecare contribuind cu ceva la stocurile detinute ... unii au adus fericire, altii doar au tranzitat intr-o stare de nonsalanta datorata dezinteresului fata de oferta prezentata ... s-antamplat sa apara si oameni care ti-au adus suferinta ... dar ... nu este vina lor ... doar senzorii de la intrarea in magazin au fost defecti si le-a permis acestora sa intre ... Nefericirea ... raionul acela intunecat care a aparut odata cu trecerea prin fiecare etapa ... tine tot de o proasta gestionare ... dar patronul este indulgent cu tine si nu-ti cere socoteala .... O poti face singur mergand la baie si privindu-te in oglinda ... fa-ti un bilant si vezi balanta ce iti spune ... caci la sfarsit cand vei face inventarul final esti singurul raspunzator de buna sau proasta gestionare a vietii tale ... si degeaba il vei amenda pe Dumnezeu ... el ti-a oferit doar materialul din care tu ai facut ceea ce ai hotarat singur ...

14 comentarii:

  1. :)
    ...vrei să spui că e ca şi cum ai trăi in vitro?

    RăspundețiȘtergere
  2. In vitro are loc doar conceptia ... Vastitatea magazinului numit VIATA este cea pe care o da limitarea proprie ... Daca eu imi limitez viata la o eprubeta ... da ... se poate numi si existenta "in vitro" ... doar de noi depinde spargerea sau consolidarea propriei "eprubete" numina VIATA . :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Altceva doream să subliniez. Tu spui că noi facem totul şi că dumnezeu n-are niciun amestec, dar eu cred că acest lucru ar putea fi luat in calcul numai şi numai dacă ai trăi izolat, intr-un glob de sticlă, departe de orice interacţiune cu semenii. Căci, draga mea,câtă vreme vii pe lume intr-un sistem social preexistent, cu reguli bine stabilite, e cam hazardat să afirmi că ţi-ai face viaţa de una singură. Moştenirea genetică şi culturală, educaţia pe care o primeşti, sistemul prin instrumentele sale, toate nu fac decât să te înregimenteze in ceva ce e departe de a se numi autodeterminare.
      Părerea mea sinceră este că e doar o falsă libertate de alegere. E ca şi cum ai avea naivitatea de a te considera liber şi de a crede că faci propriile alegeri, când trăieşti intr-un ţarc.
      Acu' pe bune, ce alegeri face un ins, într-o viaţă?
      Să vedem... (Acum vorbesc in general şi mă refer cam la orice individ contemporan cu noi.) Ceea ce mănânci? Cu cine te căsătoreşti? Ce profesie să practici? Unde să lucrezi? Unde să locuieşti?
      Înainte să-mi răspunzi - dacă vei dori s-o faci - gândeşte-te că aproape orice, de la estetică la modul in care-ţi poţi satisface nevoile primare, îţi sunt educate de timpuri şi influenţate permanent de ceilalţi, ba chiar eşti forţat să alegi lucruri pe care nu le-ai dori, doar pentru că o anume conjunctură te obligă.
      Mai gândeşte-te - de exemplu - la condiţia femeii, care, datorită poveştii biblice a fost sute de ani discriminată. Câte generaţii de femei au plătit "păcatul" Evei ? Ce libertate de alegere au avut ele?

      Ștergere
  3. Blue, eu sunt mai indaratnica de felul meu si ma incapatanez a nu face responsabil pe nimeni pentru neimplinirile sau esecurile mele ... nici macar pe cei care au sansa de a le fi autori morali ... A gasi vinovati este pe undeva cea mai facila forma de a fugi de propria-ti raspundere si de propria-ti viata ... Nu zic ca-i usor, nu zic ca-i facil dar ca sa-i arunc lui Dumnezeu in carca faptul ca in acest moment oamenii sunt cei care sunt ... n-o fac .
    Daca stai un pic si urmaresti in jur cei care-l invinovatesc pe Dumnezeu pentru problemele lor sunt tocmai cei ce si-au pierdut credinta, pentru ca atunci cand nu crezi este simplu sa spui ... nu exista . Dovezi materiale ale existentei lui, nu am ... si personal nu am nevoie pentru ca eu stiu ... Ce stiu ? Stiu ca in cele mai grele momente a fost acolo si m-a ridicat atunci cand am picat ... stiu ca atunci candnu mai gaseam tarmul el mi l-a aratat ...
    Conditia femeii ??? Wow ... Blue, conditia femei este cea pe care si-a comandat-o singurica ... Eu ma uit la mine si la relatia cu barbatii din viata mea ... I-am tratat pe toti ca pe niste "handicapati" fiindu-le proptea permanenta ... nu stiu sa existe fara femei pentru ca noi ii facem dependenti de noi ... Cand vad ca relatia cu femeia din viata lui nu mai este profitoare cauta sa gaseasca o proptea mai convenabila ... E vina lor ??? Poate ca da sau poate ca nu ... Am ales sa fiu mama ... am ales sa fiu sotie ... am ales sa trag la jugul relatiei ... De ce am ales toate astea ??? Pentru ca eu, comparativ cu ei ... sunt puternica ... si pot trai fara a avea nevoie de proptele .

    RăspundețiȘtergere
  4. Fată, e dreptul tău să crezi cum doreşti. Dacă tu vrei să-ţi asumi în continuare complexul de vinovăţie pe care ţi l-au insuflat diverşi, de-a lungul timpului, e treaba ta. E şi foarte adevărat că el acţionează la nivel subconştient şi deseori nici nu ne dăm seama că-l avem.
    Vra să zică, femeia "e de vină". De la Adam încoace, tot asta aud. Că nevastă-sa l-a îmbrobodit, sau mă-sa nu l-a educat. Sau că, "aşa-s bărbaţii, ei nu pot fi fideli". Da' cum nu?! Bărbatul, săracul, e un dobitoc neajutorat. Lui nu i s-a dat liber arbitru.
    Dacă in faţa ta şi a dumnezeului in care crezi eşti gata să-ţi asumi o vină pe care probabil n-o ai deloc ca persoană, e treaba ta, dar eu refuz să mai duc vinile altora. Să fiu judecată pentru ceea ce am făcut eu şi atât. Nu pentru că partenerul meu a fost o lichea de toată jena. Fiecare trebuie să se responsabilizeze şi să-şi asume greşelile făcute. FIECARE, aşa e corect şi drept. De la Dumnezeu în jos.

    RăspundețiȘtergere
  5. PS. Ca să ne inţelegem foarte bine, eu mă cert cu tine, că n-am de ce. Atunci când sunt mai vehementă la un subiect, e pentru că ştiu că multor oameni le-au fost inoculate treptat şi subversiv nişte idei, astfel că nici nu-şi mai dau seama că acel raţionament nu le aparţine. Iar asta cu "femeile sunt de vină" este una din otrăvurile care ni s-au servit, picătură cu picătură, din copilărie.
    :* >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. AUCH !!!!!! Asta a durut ... Io-s happy si nu ma simt vinovata de rateurile nimanui ... indiferent cine ar fi acest "nimeni" ... Stii ???? ... acum mi-am dat seama ca noi doua suntem ca-n pilda cu orbii si elefantul ... Fiecare vedem portiuni ale intregului si poate niciuna nu vede esenta acestuia ... Poate vei dori sa citesti ... :)
    http://www.povesticutalc.ro/povesti-Orbii-si-elefantul.html
    Fiecare vede viata functie de propriile experiente si fiecare experienta are darul de a mai cizela ceva din existenta noastra ... Raul este atunci cand experientele nu fac altceva decat sa balteasca intr-un mal care ne distruge ... Geaba am o experienta si nu fac cu ea altceva decat sa o amplific la infinit si sa ii permit acesteia sa-mi manance sanatatea si pofta de viata ... Cu ce m-am ajutat pe mine ??? Cu ce i-am ajutat pe cei din jurul meu ??? Cu absolut nimic ... Si atunci ??? Mi-am inveninat viata, mi-am bagat boala in oase ... am distrus toate relatiile cu cei din jur si ma izolez in mica mea balta statuta in care imi place sa ma complac ... Eu refuz aceasta ... Am avut o experienta neplacuta ??? Am insistat in ea pana in momentul in care mi-am dat seama ca ma sufoc ... Iar atunci Dumnezeu vazandu-mi inertia a zis ... STOP ... misca afara inainte de a veni mult prea devreme la mine ... VALEA ... Si ... mi-am luat talpasita ... Imi este bine ???? Imi este perfect ... Disper din cauza singuratatii mele ??? Exclus ... ma iubesc si ma simt bine cu mine insami ... Gasesc vinovati pentru ce s-antamplat ??? La ce m-ar ajuta ??? La ce ar folosii ??? Neah ... Timp pierdut si erodari fizice fara sens ... Si-a gasit o alta partenera ... Si ??? Sa le fie de bine ... Este viata lor care nu mai are nici-o legatura cu a mea ... MERG MAI DEPARTE ... Sunt vie, sunt sanatoasa ... am un zambet larg pe fata si unul mare in suflet ... Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt asa cum sunt si pentru ca lucrurile s-au intamplat asa cum s-au intamplat ... Nu caut scuze, nu caut raspunsuri ... nu-mi pun intrebari ... EXIST si asta-mi consuma tot timpul ... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Păi, n-ar fi trebuit să doară fiindcă eu combat nişte idei şi atât. Tot ce făceam era să răspund la:
    (bărbaţii) "nu stiu sa existe fara femei pentru ca noi ii facem dependenti de noi ..."
    E adevărat că femeile şi bărbaţii nu pot să existe unii fără alţii, dar asta pentru că aşa e făcută să fie specia asta. Dacă, însă, vorbim de dependenţe, atunci sunt împotriva ideii că "noi îi facem...". În această formulare faci apel la acel complex de vinovăţie care a fost indus femeii timp de 2000 ani, ea fiind acuzată de cam tot ce e rău în lume,de la păcatul originar până la neputinţele intelectuale, caracteriale şi fizice ale bărbaţilor. Lucru cu care eu sunt într-un mare dezacord, pentru că dacă gândim aşa e ca şi cum am considera că bărbaţii sunt debili mintali cu toţii. Oare aşa să fie? Să credem că nu-s capabili să-şi manifeste propria lor opţiune? E ciudat, fiindcă tocmai că şi-au manifestat-o, discriminând femeia şi aruncând în cârca ei tot ce era mai urât la specia noastră.
    Cât despre restul, ai dreptate. Mergem mai departe. Însă, din toată istoria noastră se demonstrează din nou că netrăind sub un glob de sticlă, alegerile noastre dau alte rezultate decât cele scontate. Ai ales să fii soţie şi mamă, dar atunci când ai făcut-o, n-ai ales ca partenerul să te folosească de pe poziţia de şef, de mare şmecher sau de babuin cu pretenţii, nu? Ai purces în relaţie văzând-o ca pe una de egalitate in complementaritate, aşa cum e normal să fie. Tu ai ales corect ceea ce să faci sau să fii tu, dar celălalt?!

    RăspundețiȘtergere
  8. De ce trebuie sa raspund eu pentru celalalt ??? Alegerile sunt chestii de ordin personal si nu pot implica sau invinovati pe nimeni pentru acestea .

    RăspundețiȘtergere
  9. Păi nu tre'i să răspunzi, asta ziceam şi eu. Dar suporţi consecinţele alegerilor lui. Şi în urma acestor consecinţe, eşti determinat să faci alegeri la care altfel nici nu te-ai fi gândit.

    RăspundețiȘtergere
  10. Activitatea magazinului meu este astazi un pic bulversata ... poate de timp, poate de niste alegeri prost facute sau poate doar de o schimbare de dispozitie astfel incat imi iau o pauza de la asteptari, dorinti, alegeri, sau tocmeli ... dau cu virgula si am pierdut calculatorul ... :)
    Se pare ca port cu mine marfa perisabila a carei garantie este deja expirata, altfel nu-mi pot intelege trecerea brusca la o stare nepotrivita ... fara conflicte vizibile ci doar intunecari subconstiente .. Ne recitim cand voi regasi intrerupatorul si voi face iarasi lumina intre rafturi . :)

    RăspundețiȘtergere
  11. :)
    Baftă şi revenire rapidă!
    Ah! Şi iertare dacă te-am supărat cu ceva. A fost fără intenţie!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  12. Stai linistita ... Sunt ca Swartzkopf ... stii tu ... coafura rezista ... :D

    Cat despre starile de ciufuteala inerente timpului de afara sau unor factori interni ce nu tin de ceva anume ... sunt obisnuita ... Mi-o dau in freza ... mi-o iau cu sete ... incep sa ma privesc si sa-nteleg de ce mi-am dat-o si cum mi-am luat-o ... si cand sunt gata cu analiza imi scot un raport ... il analizez, il clasez si merg mai departe ... N-am timp sa ma consum inutil in stari de tristete bacoviana sau in lins rani facute tot de mine ... le scuip sa nu se deoache, le imbratisez cu drag ... si le doresc calatorie placuta multumindu-le ca m-au vizitat si cerandu-le scuze ca n-am timp de ele ... Am avut si eu starile mele de lins ... si-am lins mult si bine ... si-am mers si la alte mese si mi-am varsat aleanul ... si oamenii au fost draguti ... l-anceput ... apoi au inceput sa caste discret ... apoi vizibil si-n final mi-au spus ca au treaba si au plecat disperati de lamentarile mele ... Omul pe care mi-l reamintesc cel mai bine si care m-a scos din zona plansului de mila a fost un tip care m-a scuturat asa misto ca am facut vreo cinci pasi inainte ... m-o durut orgoliul vreo saptamana, dar dupa ... nici nu mi-a mai trebuit autocompatimire ... A fost cel mai minunat sut in fund primit in toata existenta mea ... si sincer ii multumesc tot timpul pentru el ... :D

    Multumesc iertarii tale, dar nu ai de ce te ierta ... deocamdata sunt nesifonabila si ignifuga >:D<

    RăspundețiȘtergere
  13. Aşa este, fiecare le are pe ale lui.
    Mda, cunosc "metoda" de care spui. Eu îi spun "trepanaţie cu grebla". Orice astfel de intervenţie trebuie dozată corect, altfel face mult rău.
    E ca şi la medicamente: doza potrivită dintr-o substanţă te vindecă. Dar dacă e prea multă, atunci te poate otrăvi.

    RăspundețiȘtergere