Despre mine, cea de astazi

Descopar ca nu mai stiu cine sunt ...
M-am pierdut ... m-am pierdut in vorbe, m-am pierdut in iluzie intinzand mainile si prinzand numai golul ... Incerc sa gasesc drumul si parca drumul se indeparteaza de mine, fugind speriat de ceea ce am devenit ...
Hmmmmm, nu mi-au placut niciodata starile in care nu te mai regasesti, starile pe care le amplifici dintr-o nevoie disperata de a-ntelege ... Cum poti intelege vidul ??? Poti cel mult sa te zbati, sa-l umpli, sa-l condensezi sau sa-l dilati ... Da' sa-ntelegi ???
 Traversez aceea perioada in care m-as bate, dar am un sistem de autocontrol care functioneaza perfect si macar la traume fizice nu-mi permite ... si atunci gasesc subterfugii in a manca excesiv ... si ... mama ce nu-mi place ... sau de a nu putea baga nimic in gura ... ceea ce cumva seamana tot a maltratare fizica ...Nu credeam ca voi avea ocazia sa experimentez atat de repede starea de dezechilibre emotionale ... pe care o simt, o vad, o traiesc ... o urmaresc si nu stiu cum sa ies din ea ...
Se pare ca psihologii stiu ei ce stiu cand vorbesc despre acea perioada de "doliu" aferent ruperii unei relatii, fie ea chiar si disfunctionala ... si readaptarea la conditiile de singuratate, dupa atat de multi ani de ... rutina ...
Credeam ca imi sunt o companie placuta, dar descopar in schimb o figura pe care nu o mai recunosc ... careia in loc sa-i scanteieze ochii a veselie, asa cum ma obisnuise, ii lucesc ochii de lacrimi ... Nu mai stiu nici macar motivul ... stiu doar cum a-nceput si ma rog doar sa se termine inainte de a fi prea tarziu ...
Macar nu sunt agresiva cu ceilalti, decat ca-mi vine sa spun pas la tot, la toti si la toate ... sa-mi fac bagajele si sa plec undeva unde sa pot fugi in primul rand de mine ... sa-mi iau un scurt concediu de la ceea ce sunt sau ceea ce am ajuns ... Apoi refacuta sa vin cu sufletul radiind si purtand in el soarele cald si nisipul inundat de mare ... sa redevin eu cea cu care ma obisnuisem si care incepuse chiar sa-mi placa ... Aaaaaa, nu narcisic, ci doar ca personaj nelipsit in existenta mea ...

Astazi m-a apucat din nou folozofeala ...:D

 Sunt in faza de filozofeala ieftina si poate nerealista ... dar ... tot este in trend asa ca ... de ce nu ?
Ce-i un prieten ? Cine ti-e cu adevarat prieten ???
La "Ce-i un prieten ?" ... inca mai disec si inca mai rationez ...
Cine ti-e cu adevarat prieten ?
In minutele de suferinta si depresie atunci cand totul se prabuseste in interiorul tau, cand nu gasesti crenguta de care sa te agati ca sa iesi la suprafata ... nu exista decat un singur prieten ... tu insuti ... Sau daca nici macar puterea de a te recunoaste ca prieten nu exista ... atunci cu certitudine este necesara solicitarea unui psiholog ... pentru ca atunci cand se intrerupe relatia cu tine insuti inseamna ca deja apar dezechilibre care nu mai pot fi refacute sau reinodate legaturi cu tine si este nevoie de ceva sau cineva din exterior ca sa te repuna pe linia de plutire ...
Revin la "Ce-i un prieten ?" ... Cred ca un prieten este acea persoana care are capacitatea de a vedea dincolo de aparente, care are puterea de a-ti ramane alaturi atunci cand puzle-ul interior se desface in bucati, care iti poate primii tristetea si care in toata aceasta negura este doar acolo si tu simti si stii asta ...
In ultimul an si ceva am descoperit ca in orice criza, in orice depresie, in orice situatie, nimeni din exterior nu poate face altceva decat sa ramana martor tacut sau nu al zbaterilor tale, al auferintelor, fara a putea interveni in nici-un fel in ele decat pastrandu-si prezenta ...
Am pierdut multi "prieteni" in acest an ... dar ... Multumesc pentru tot !

Apus in Danemarca ...

Relatiile ...

Dupa 21 de ani intr-o relatie ... tot ce am acumulat sunt doar stari conflictuale si inadaptare intr-o relatie ... Nu fug dupa una si nici de ea, dar ... sunt un pic handicapata de ceea ce am trait in cei 21 de ani de cuplu ... Ma uit in jur si observ dar nu pot sa nu trec totul prin filtrul propriei constiinte si sa nu reactionez intr-un mod destul de "ostil" la cuvantul relatie si cuplu ...

Si asta seara ca sa afum putin gustul amar pe care-l am legat de relatii in loc sa filozofez am preferat sa iau o bere si sa ascult muzica de plans ... mult lung si fara rost ... doar plans de dragul plansului fara expeditor si fara destinatar ... fac cinste cu o bere celor ce vor ... si muzica de inecat amarul ...

Gata cu lirismul ... Cand voi reveni pe linia de plutire voi filozofa mai concis si mai la obiect cu subiect si predicat ... Pana atunci ... Noapte lunga si buna sa aveti oriunde v-ati afla ...

Mda ... E zi spre pranz ... nici macar mahmura nu sunt si ochi-mi sunt cat cepele ... si nu-s nici mai intelegatoare si nici mai inteleapta in ceea ce priveste relatiile ... Se pare ca tratamentul nu a functionat corespunzator, motiv pentru care nu-l voi mai experimenta pe viitor ...

Relatiile ??? Se desfasoara la inceput ca produsul stupului, avand toate caracteristicile mierii, pentru ca de cele mai multe ori sa sfarseasca aidoma vorbei din batrani ... Spunea bunica mea : " Maica, relatia este ca si un butoi plin de rahat si care deasupra are o pojghita de miere. " ... Pana la urma cantitatile nu reprezinta o constanta, depinde de fiecare in parte cum stie sa gestioneze fiecare parte in parte ... Nu sunt adepta absolutismelor si am convingerea ca fiecare experienta de viata este o chestiune personala ... Nu pot lua de bun ca tot ce vine dupa, va fi copie la indigou cu ceea ce ai trait ... mi se pare absurda si aberanta aceasta formulare ... dar mai stiu si vad si ca, multe dintre relatiile pe care le cunosc nu sunt cum ar trebui sa fie ... si asta nu are darul sa ma bucure.

Ce ar mai fi de spus despre relatii ??? Habar n-am ... Revin cand voi fi intr-una :D

Filozofisme ... mentalizate, traite, exprimate si experimentate ...

Oamenii se feresc de tristeti ... fie ca le sunt proprietari, fie ca apartin altora ... In general ori se exacerbeaza starea de tristete dintr-o nevoie de atentie din partea celorlalti, ori se ascunde sub pres dintr-o nevoie de neimpartasire si de neschimbare a imaginii ...

Si pana la urma si tristetile fac parte din noi ... Ar fi minunat sa putem fi vesnic fericiti si sa "luminam" ca farul din port, dar se pare ca si acela este perimat si schimbat cu mijloace mai performante de locatie ...
Am observat la mine ca ori de cate ori sunt foarte trista, nu neaparat ma prefac, dar fie ma scufund intr-o lipsa de comunicare, fie filozofez fara a spune in esenta ce ma doare ... sau ... de ce nu ? ... ma bancuiesc ... Si o fac intr-un mod prin care devine o adevarata terapie pentru cei din jur ajutandu-ma si pe mine sa transced starea ...

Apoi raman din nou singura si ... cu mine insami nu functioneaza terapia ... Dar functioneaza altceva ... functioneaza o stare de introspectie personala ... in cautarea intelegerii ... Cateodata intelegerea ajuta la redresarea situatiei, dar, pana ajungi la ea traversezi foarte multe stari conflictuale cu tine insati ... Introspectia si linistirea nu vin dintr-odata ... ar fi mult prea simplu ... ele vin dupa multe zbateri si oaresce suferinta, dintr-o nevoie masochista de a te chinui la nivel personal pentru toate neimplinirile ...

Si spatiul acesta il utilizez adeseori in momentele fie de expansiune sufleteasca, fie in momentele de regres ... pentru ca atunci cuvintele vin mai usor si se compun mai lin ... in restul timpului sunt "normala" (indiferent ce inseamna asta) ...

In viata nu este de ajuns sa fii un om bun ... este foarte important sa stii si ce sa faci cu bunatatea ta pentru a fi bine cu tine si cu cei din jur ... tendinta este aceea ca daca tu poti face ceva, vei atrage si pe altii care vor fi la fel ca tine ... Este si nu este adevarat ... pentru ca exista acel nivel de subconstient care acumuleaza toate tarele si toate neajunsurile pe care le ascundem, dintr-o nevoie de a fi perfecti, iar atunci cand intervine o rupere de relatii sau o distrugere de proiecte, facem din toate astea un esec la nivel personal si cadem intr-o stare de suferinta fara intelegere ...

Teoretizam mult si experimentam putin ... teoretizam dintr-o nevoie de a ne exercita acumularile si nicidecum ca o modalitate de a practica ceea ce stim ... Oferim celor din jur cunoasterea noastra intr-o darnicie fara margini, fara sa ne dam seama de ipocrizia situatiei, de faptul ca, de fapt, tot ceea ce exprimam este doar la nivel teoretic fara aplicabilitate practica la nivel personal ...Cred ca fiecare avem secunda noastra de stralucire experimentala in momentul in care am dat drumul "filozofiei" pentru ca nu poti filozofa cu adevarat decat cand simti lucrul acesta ca pe o experienta personala ...
Citeam o "emisie" a cuiva pe care l-am cunoscut de curand si care spunea candva :
"Eu intotdeauna cred si stiu asta foarte bine, cea mai buna cale de a iubi este sa o faci cu TOATE CELULELE, dar daca nu exista o astfel de dragoste pentru prietena ta, iubita ta, sotia ta, sotul sau iubitul tau, nu este nimic acolo care te-ar putea face sa devii perfect pentru el sau pentru ea ... ESTE O DRAGOSTE INFIORATOARE. "

Wow !!! Suna atat de superb, atat de minunat incat iti vine sa-l pui ca pe un trofeu in raftul vitrinei vietii ... Pare miracolul care poate duce la desavarsirea vietii printr-o iubire perfecta si miraculos de minunata ... Si totusi ??? Experienta de viata este total diferita ... Ridicam stacheta undeva unde nimeni nu poate ajunge pentru ca perfectiunea este doar o alta rigiditate creata ca o bariera intre noi si ceilalti ... iar eu o stiu atat de bine, pentru ca sunt rigida perfecta, creindu-mi atat de multe suferinte din neridicarea la perfectiune a mea personala ... De la ceilalti nu cer perfectiune, decat de la mine ... si-s singura pe care o chinui pentru neatingerea ei ..

Life is 10% of what happens to you and 90% of how you react to it.

Ce s-antamplat ???
Nimic mai simplu ... si totusi extrem de elaborat si complicat pentru mine ...

10% ... o invitatie platita spre a sta 1 saptamana la Copenhaga ... Wow !!! Wow !!! Wow !!! Nu ... nu mie ... si totusi ... ba da ... tie ... Wow !!! Oare ce-am facut sa merit aceasta clementa pe care mi-o acorda viata ??? Habar nu am ... si o luna am plutit intr-o stare de nedescris ... O bucurie care mi-a invadat fiecare celula si o stare de recunostinta minunata fata de cel care mi-a oferit un asemenea dar si fata de divinitatea care a permis ca acest lucru sa se intample ...

90% reactia de dupa ... Ma sufoc si somatizez o stare de neputinta manifestata prin rau fizic ... De ce ??? Pentru ca ... Offfff, sunt atat de multe de spus ... si mi le tot spun si mi le tot repet si iarasi o iau de la capat si imi traiesc neputinta si durerea de a constata ca ... din toata frumusetea vizitei am ramas cu partea ei mai putin inteleasa ... ... si constat ca suntem destul de ciudate in manifestari ... sau doar eu . :D

10% ...
 - Fii atenta ca-ti iau bilet de avion pentru 9 august ... Vreau sa vii aici la Copenhaga, vreau sa vezi si sa traiesti si altceva ... sa te bucuri de starea pe care ti-o da lumea daneza ... Uite, vii vineri si luni esti inapoi ...
- Wow !!! Ce sa zic ??/
- Zi doar da si am si luat biletul de avion ...
- Stii ??? Te rog sa nu razi de mine ... dar ... mi se pare atat de putin ...
- Vorbesti serios ??? Poti sa-ti iei o saptamana ???
- Vorbesc maine la munca ...
- Hai vorbesti si sa-mi spui ... m-as bucura atat de mult ...

Era mai mult decat mi-as fi putut imagina ca fiind posibil ... Eu, o femeie trecuta de prima tinerete ... sa primesc un dar la care nici macar nu am visat ... si totusi ... am ajuns acasa si cu naturalete i-am spus fiului meu ... Am primit o invitatie la Copenhaga de la un barbat pe care nu am de gand sa o refuz ... Dupa un moment de tacere acesta mi-a spus: - Ok ! Vreau numele, poze, adresa si nr de telefon ! ... .... Am constatat cu aceasta ocazie cat a crescut fiul meu si am mai constatat ca incepe sa judece ca un adevarat barbat fara a mai avea nimic din dependentele unui copil ... si sufletul meu a zambit facand aceasta constatare ...
Lunea, i-am spus colegului meu ca voi pleca o saptamana la Copenhaga, fara sa intampin rezistenta din partea acestuia si fara multe intrebari ...

I-am trimis mesaj si am primit biletul pe mail ... Au urmat zile de zbor si de plutire .. vorbeam ore intregi la telefon intr-o incercare de cunoastere ... si a fost minunat ... si ... a trecut ...

Cateodata ... dar de fapt nu ... cateodata .... De cele mai multe ori, proiectezi in situatii si in relatii... si asta-i destul de pagubos pentru viata traita ... Proiectiile sunt un amalgam de stari ce nu au legatura cu ceea ce esti de fapt si nici cu ceea ce manifesti ...

Am trait o experienta fascinanta lovindu-ma de o lume calma si incantatoare prin linistea pe care o simteam ... Intr-o tara pe care noi romanii o putem asocia unei biserici in fata careia te-nchini si pleci nepermitandu-ti luxul de a ramane prea mult prin zona datorita preturilor deloc nesemnificative ... am experimentat o stare de bine pe care nu o mai traisem de mult ... omul care mi-a oferit aceasta sansa s-a dovedit a fi un OM cu adevarat minunat si foarte atent facandu-mi sederea o adevarata incantare ...

90% ... dupa aproape o saptamana ??? Senzatia ca nu voi intelege niciodata cu adevarat oamenii ... senzatia ca undeva am un fir scurtcircuitat unde mi se-ntrerupe bruna de acceptare si de intelegere ... Dar ... toate trec ca doar de aceea avem o putere atat de mare de regenerare ... altfel am fi niste zombi traitori lipsiti de emotii si sentimente cu o moaca tampa de "aaaa" si fara capacitatea de a merge mai departe decat tarandu-ne intr-o stare de neputinta ...

Si suntem atat de egoisti si centrati pe starile noastre, pe problemele noastre incat pierdem trairile celorlalti, problemele si nevoile acestora ... risipindu-ne in stari de suferinta nereale si total nesemnificative in raport cu ceea ce au sau traiesc ceilalti ... Voi incerca pe viitor sa fiu mult mai atenta in jurul meu si va trebui sa renunt la ceea ce aparent imi aduce suferinta ... doar dintr-o stare de neintelegere generata de abisurile neuronale ale  mintii femeiesti .

100% ??? VIATA ESTE MINUNATA SI MERITA TRAITA ... atat ...

Despre tot si despre nimic in particular ..

In ultimul timp ma suspectez de neintegrare ... ma suspectez mai degraba de dezintegrare ... o dezintegrare a materiei care ma inconjoara ... Ma uit in jur si observ lucruri si ma-ntreb oare ce se-ntampla cu aceasta lume ??? Oare cat, cum si ce devenim ??? Mai avem oare vreo sansa ? Sau ne taiem singuri craca de sub picior ???
Ma-ntorc in acest spatiu ori de cate ori simt o dilatare a cuvintelor in forul interior si ma folosesc de el ca de o refulare a acestora ... un fel de curatare si de depresurizare la nivel personal ... Nu stiu daca intotdeauna sunt coerenta ... nu stiu daca intotdeauna ma fac inteleasa ... si toata aceasta nestiinta nu ma opreste deloc sa revin ori de cate ori simt nevoia ... purjarilor emotionale .
Si astazi simt ca vreau sa vorbasc ... nu, nu cu cineva din exterior ci doar cu mine insami ... atata doar ca permit catorva priviri straine sa arunce o geana in Universul meu interior ...
De cand ma stiu mi-au placut gandurile scrise fara adrisant ... doar ganduri, aruncate intr-un univers ce se poate hrani cu ele sau pur si simplu le poate prelucra ca si materie bruta transformand-o in produs finit ...
Da, stiu, vorbesc mult fara sa spun nimic in esenta ... De ce fac asta ??? Pentru ca vreau sa spun si nu stiu ce as vrea ... pentru ca nimic din ce  spun nu are importanta decat pentru mine insami ... Virtualul este spatiul cel mai simplu de ascuns ganduri ... esti un nimeni intr-un spatiu al nimanui incarcat de anonimi ce-si poarta pasii in eter ...

 Un eseu despre o ipotetica iubire ... :)

Oare poti iubi atat de mult un om incat sa doara profund si cu patima ??? Oare poti iubi atat de mult incat … atunci cand simti ca-l iubesti mai mult sa-I spui … Iarta-ma ca te iubesc , ramai o parte din mine … ai cioplit acolo in sufletul meu o inima … stiu ca nu-mi crezi, dar permite-ti numai sa simti … apoi sa plec ??? … De ce sa plec ??? Plec pentru ca nu stiu sa raman acolo unde nu sunt chemata … plec pentru ca te vreau senin si bine … Plec pentru ca te iubesc … si atunci cand iubesti lasi celuilalt libertatea de a alege … a alege singuratatea – iubirii, iubirea singuratatii sau doar iubirea acea bruta … cu tot ce aduce ea … pasiune, imbratisari, refuzuri, detasari, …
Fiecare emotie … fiecare iubire este un drum limitat … il parcurgi pana-n punctul in care drumul se rupe in doua … si fiecare isi croieste propriul drum pe mai departe … si apoi, la un moment dat drumul se uneste cu altul pentru a se rupe … iar si iar … Din toate astea daca-ti permiti sau daca permiti ramai doar cu iubirea … cu reveria dulce a aducerilor aminte … Sunt multe lucruri la care am renuntat … dar este un lucru la care n-as putea renunta niciodata … iubirea … Si da, observ ca n-am dat deoparte nici macar iubirea aceea eviscerala pe care o simti insinuindu-se profund in tine … o simti cum te patrunde si cum te face sa gemi ca in mijlocul unui orgasm … Iubirea acea a animalicului in care il doresti pe celalalt cu atata patima si cu atata pasiune incat simti ca te scurgi cu fiecare clipa cand nu este cu tine …
Cat de dulce doare iubirea si cat de mult te umple … de viata, de traire … iubesti deci existi … Nimic nu exista dincolo de iubire … decat un gol imens si-un dor nebun … iubirea te umple te face sa explodezi sa fremeti a viata … Este si o nebunie si o lectie de umilinta … atunci cand oferi totul nepastrand in tine decat iubirea … Poate este ca o fluturare sau este fluturarea insasi dar tot ce exista atunci acolo este esenta … vietii …
As vrea sa-ti spun ca te iubesc dar stiu ca asta te-ar face sa pleci … din frica de a fi iubit … N-as fi o iubita perfecta … n-as fi poate o iubita de o viata … dar as fi o iubita care s-ar darui total acelor clipe in care m-ai iubi si te-as iubi cu fiecare celula … cu fiecare gand cu fiecare clipita a clipei cand sunt cu tine … Poate cumva nu voi sti sa fac gesturile pe care le doresti la un moment dat, dar este de ajuns sa-mi zici … si imi mai doresc ceva … vreau ca iubirea sa nu aiba legatura cu viata de zi cu zi … cu uzura aceea rece care ne-ar determina sa ne uram la un moment dat … as vrea ca iubirea sa existe doar in linistitea singuratatii noastre dincolo de oameni si de stresul zilnic … Sa ne inchidem in castelul iubirii si sa ridicam ziduri peste ea in asa fel incat nimic din exterior sa nu o deterioreze si sa nu o sape …

Stiu ... sunt vise ... o utopie ... realitatea neputandu-se de fapt ridica nici macar la sfertul visului, dar ... refuz sa renunt la vise ... si zilele astea am primit o realitate a unui vis nevisat ... iar lucrul acesta imi reveleaza inca o data realitatea incontestabila a iubirii ... Iti multumesc ! 

Poezie ... plouata ...

Poezie plouata ...

Cateodata inchid ochii si privesc in taina soapta ploii
Cateodata ascult frumusetea vietii cum tainic se plimba pe alei
Sunt timpi in care lumea se reduce la un zambet
Sunt zile-n care vad parfumul, bucuria ochilor tai
Ma tot intreb in taina intimitatii mele : oare cum te iubesc ?
Imi raspund in surdina si in tacere ca sa nu ma ranesc
Te iubesc … cum florile se daruiesc intr-o iubire incarcata de miracol
Te iubesc … cum soarele iubeste mangaindu-mi fata dimineata
Te iubesc … cum apa racoreste si hraneste un suflet insetat de frumusete
Te iubesc … cum ploaia binecuvanteaza pamantul doborat de seceta
Te iubesc in taina noptilor pline de mister si-n forfota lumii bantuite de angoase
Te iubesc si azi si te-am iubit si ieri, tesand covoare de ganduri de matase

Cateodata imi aduc aminte ca totul in lume-I o taina nespusa
Ca viata in clipe e dusa, ca ziua-i urmata de noapte si viata-I urmata de moarte
Atunci ma opresc si sovai … o clipa o secunda-I de-ajuns
Caci vad cum incet mi te-apropi si-mi furi un sarut pe ascuns
Ma-ntorc printe randuri la cei patru pereti … Sunt plina de ganduri
Oare ce mai astepti ? Rasucesc fuioare de aer insirat printre carti
Inserarea ma-nvaluie cioplind umbre bizare, magnifice harti
Arata un drum … al singuratatii se pare … Si totul ia forma de fum
A fost sau nu a fost oare ? … As vrea si n-as vrea … doar o intrebare:
Iubirea se poate ? Iubirea exista sau este doar umbra vremelnica a unui suras ???

Ar trebui sa schimb orasul si sa gasesc un loc in pustiu unde sa nu fie ploaie si nici Maria Nationale ... Ele au fost inspiratia mea astazi ...

De ce plangi ??

Inca mai am obrajii reci de lacrimi in urma vzionarii unui film ... Oare de ce plang oamenii la filme, la muzica sau citind carti ?
Eu cred ca fiecare secventa care ne produce starea de a plange este consecinta unor trairi interioare, consecinta unor "traume personale" pe care o imagine, un sunet sau un decor de carte le scoate la suprafata ... Se-ntampla ca nefiind vorba de ceva ce altora li s-ar parea motiv de plans tie sa-ti induca o stare de emotie atat de puternica incat nu poate fi stapanita ...
Ieri am simtit atat de acut sentimentul pierderii si al unei stari de angoasa provocata de o perioada in care totul era atat de diferit incat ascultand muzica acelor ani am inceput fara sa vreau sa plang ... Era un plans duios ... plansul unei amintiri dragi ... O sezatie ca am pierdut ceva ce m-ancarcat de frumusete ...
Candva in timp cand citeam pe de-a randul fara sa fac vreo selectie si cand Dumas era ridicat la rang "regal" ... am citit Regina Margot ... Tin minte ca acum ... Mama mea era la baie cu ochii pe masina de spalat in timp ce clatea rufele si eu eram in dormitor in pat, pe burta, invatand chipurile la chimie, materie care nu mi-a spus niciodata absolut nimic ... In cartea de chimie aveam Regina Margot si ajunsesem la faza in care i se aduce acesteia pe o tipsie capul amantului ... Vai de mine ce plans m-a apucat ... cu susine si sughituri, chiar in momentul in care a deschis usa la camera mama mea ... Aceasta a ramas impietrita in prag neintelegand ce-i cu mine, iar eu neputind sa-i spun din cauza suspinelor ...
Am mai intalnit o stare de pierdere, de durere profunda insotita de plans, in timpul meditatiilor ... o stare de deja vu, si o senzatie de sfarseala ...
Si totusi cred ca plangem nu dupa ce vedem sau citim sau auzim, ci mai degraba functie de starea noastra interioara ... de gradul de emotivitate ... sau poate nu ...

Nu exista moarte, nu exista boala ... nu exista, nu exista ...

La un moment dat am inceput sa caut ? Ce-am cautat ?? Sa-nteleg ... Sa-mi explic anumite fenomene sau pur si simplu stari interioare, exterioare ... stari care nu-mi dadeau pace ...
Ce-am gasit ???
Greu de spus in cuvinte ... poate doar printr-o poveste ...
La inceput era haosul ... si-n haos exista atata dezordie si agitatie incat nu stiam de unde sa ma iau si unde sa ma pun ... Apoi a venit un ceva ... si acel ceva a functionat ca un repertoar asezand lucrurile intr-o ordine prestabilita ... compartimentand si punand fiecare lucru pe un fagas ... normal sau anormal n-as putea sa spun, pentru ca s-ar putea sa fiu cumva subiectiva ... deoarece pentru mine este chiar o stare de normalitate ... pe cand altora le par total anormala si ciudata, dar ... nu este problema mea cum ma percep cei din jur, ci doar a lor ...
In aceea perioada am fost cuprinsa de o frenezie de a explora taramurile spirituale, care-mi pareau aidoma castelelor din "o mie si una de nopti" ... miraculoase si fascinante ... M-au ajutat explorarile mele pentru ca mi-au ordonat cumva intr-un anume fel vulcanul care eram ... creindu-mi o bresa de care nici macar n-aveam habar ... Un fel de Zona crepusculara a subconstientului concretizata printr-o stare de Flower power ... Era o stare absolut sublima si ... ups, necaracteristica fiintei mele ... Razboinica si aventuriera se transformasera in pacifista si iubitoarea in ... calmul ireal al unui vulcan ... ce parea a se fi stins ... Nerecunoscandu-ma am inceput sa-ntreb oamenii "Oare voi reveni la normal?" ... L-anceput era distractiv ... sa zbori, sa canti atunci cand altadata tipai, sa gasesti solutii fara sa abuzezi de nervii din dotare, sa-mpaci acolo unde apareau "furtuni" ... Avea un singur inconvenient ... ii exasperasem pe toti din jur cu aceasta stare, iar eu ma simteam ca o coca ce se umfla intr-un vas prea stramt ...
Din pacate ca si orice lucru fantastic sau bun si acesta s-a sfarsit la un moment dat revenind in proportie de 80% la starea initiala ... N-am mai fost niciodata la fel de atunci :)

Apoi au inceput cautarile ... 
Si-am cautat si m-am entuziasmat ...
Si am crezut si m-am volatilizat ... solidificandu-ma la loc ... M-am rugat, am meditat, m-am recompus si m-am reinventat rezultand in final un produs a ceea ce am simtit ca-i ok pentru ceea ce sunt eu in acceptiunea existentei mele ...
Primesc mailuri de pe o multime de grupuri spirituale ... unele mai spirituale ca si celelalte, unele mai mobilizatoare sau mai medumice ... si ceea ce constat este ca singurul filtru valabil ca-n orice situatie este filtrul personal ... Ca de fapt spiritualitatea este psihologie-filozofie si ca dincolo de tot ceea ce primesti sta doar credinta personala ...
"Intram in dimensiunea a cincea", "devenim imateriali", "nu exista moarte " ... lucruri care nu au nici-o posibilitate materiala de exemplificare, dar de care se face abuz pe toate aceste grupuri ..
Nu mai judec cel putin la nivel constient pe nimeni chit ca mintea mea o mai ia cateodata razna si incepe sa rationeze si sa despice firul in paispe ... dar ... ma opresc si-ncerc sa ma pun in pielea celuilalt si atnci imi dau seama ca de fapt nu stiu nimic din ceea ce este sau ceea ce face el ... Ma retrag si-mi vad de treaba ...
A da ... si boala ... Am incercat sa urmaresc oamenii ... si am constatat ca functie de anumite stari si emotii au o anumita problema localizata functie de starea sau emotia respectiva ... ce n-am reusit inca sa descopar este cum sa-i determini sa-si schimbe atitudinea de asa maniera incat sa-si schimbe si starea de sanatate ... Deci ... exista si moarte si boala ... atata doar ca exista si moduri de a le privi si de a le-ntelege ... :)

Intamplari real reale si virtual reale

Am un agent care vine o data pe saptamana pe la noi ... Este un copil din punctul meu de vedere ... si paradoxal, dar este barbat ... De ce spun paradoxal ? Pentru ca stie sa se faca placut unei femei avand sensibilitati ce altor barbati le scapa . Sunt de obicei inconjurata de barbati, prin prisma meseriei si adeseori ma lovesc de grobianismul acestora si de lipsa de sensibilitate asimilandu-ma turmei masculine in care se-nvart ... M-am obisnuit atat de mult sa nu fiu observata ca femeie si sa fiu trata ca si una de-a lor incat acest copil ma lasa cu o impresie atat de minunata ori de cate ori vine si-mi adreseaza cate un compliment ... Astazi mi-a zis simplu uitandu-se in ochii mei ... Ai schimbat ceva, arati senzational! ... Stiu ca poate nu este intru totul adevarat, dar faptul ca mi-a zis-o a insemnat atat de mult ...
Nu sunt invatata cu complimentele si nu le fac fata prea bine ... Am crescut creindu-mi singura un complex de inferioritate neputand nicicand sa fiu un standard de frumusete fizica ... am trait impregnandu-ma cu aceasta absurda scala de valori ce ridica esteticul la grad de maestru... Oamenii din jur cu care interactionez in real sau in virtual imi spun "esti un inger" ... n-am stiut niciodata cum sa iau aceasta afirmatie pentru ca eu nu simt ca fac nimic din ce nu ma reprezinta ... Mi se pare ca sunt doar eu, iar acest eu nu are aripi de inger, decat un caracter uman cu bune si mai putin bune ... fac bine ori de cate ori mi se investe ocazia si mi se cere ajutorul, dar asta nu imi da aripi, pentru ca-s lucruri absolut normal .
In virtual am intalnit astazi un om caruia mi-a venit sa-i spun cat imi este de draga ... si mi-a raspuns ... .. . ">:D< lumina blanda...la tine si tristetea lumineaza !" ... Tristetile mele ... hmmmm, sunt tristeti zdravene de om sanatos ... ma ridica pe culmi si ma arunca pe jos ... Incerc sa-mbrac fiecare tristete cu o poleiala de ciocolata ... nu neaparat stralucitoare dar sa atenueze duritatea ce-mi raneste sufletul ... De fapt si tristetile poarta in ele lumina ... lumina aceea de la capatul tunelului in care prinzi din nou viata ... viata senina ca dupa furtuna spalata de ploi si grindina .

Butoane invizibile ...

Din ce in ce mai distractiv ...
Ce-i drept in lumea reala pentru a-l cunoaste foarte bine pe celalalt trebuie sa te transformi intr-un detectiv profesionist si sa practici tot felul de tehnici de invizibilitate ... care cer consum ...
In mediul virtual poti face praf un om sub pretextul ca "asa ti-a venit" doar alocand ceva timp pentru a citi "deschiderile" celuilalt, dand interpretarea convenabila tie celor emise de celalalt si este de ajuns sa tii sub observatie si sa gasesti bresa prin care sa te strecori si sa iti incepi carcoteala ...
Toata viata asta de cate ori pierd sau am pierdut am zis "Dumnezeu stie mai bine ... Ce drept am eu sa judec faptele altfel decat au fost menite sa fie ? Daca Dumnezeu mi le-a dat, el sa faca si judecata faptelor mele si ale celorlalti. "
Nu ... nu mi s-a intamplat nimic la nivel personal, doar ca observ in jurul meu o adevarata isterie de urmariri, interpretari, carcoteli ... si nu prea le inteleg rostul ... pentru ca in final la fiecare tastare este cineva ... iar acel cineva incearca intr-un mod sau altul sa scape de anumite incorsetari, limitari, pe care le da spatiul acesta real ... Viata nu mai este cum a fost ... nu mai are aceasi monotonie de drum de tara bazait de muste si "patat" de colbul ridicat de copitele boilor ce-si trag povara ... Viata este un dans nebun in care fiecare clipa se pierde dintr-o neputinta de a te canaliza pe ea ... fuga fiind definitorie acestor timpuri ...
Judecati emise dintr-o nevoie de justificare a propriilor frustrari sau neputinte, ascunse in stari agresive, ce nu-ti permit de fapt sa-l cunosti pe celalalt decat sa-ti urmaresti holografic starile interioare ...
Ieri, azi, maine, iar cei din jurul tau nu mai au nici-o valoare ... pentru ca se succed intr-o viteza ametitoare ca intr-o gara suprapopulata in care nimeni nu are timp sa cunoasca pe nimeni, chiar daca aparenta este ca fiecare il stie pe fiecare ...O hora in care esti atras ca intr-un vortex si rezistenta este data de puterea ta interioara, de constructia constiintei tale si de dorinta sau delasarea de a participa la "joc" .

Si uite asa timpul a trecut ... a mai trecut o zi scurgandu-se fara a se scurge, doar pastrand un ritm normal si previzibil ........

Si a venit o noua saptamana ... Incep sa condensez postarile pentru ca simt ca am ceva de spus doar atunci cand aparenta unor lucruri prioritare nu-mi dau pace ...
Ieri am patit o intamplare destul de neplacuta si ciudata deopotriDuminica am facut socata si ieri seara am tras-o fermentata fiind ... Este foarte cald pe balcon ... Si cum socata este buna rece am bagat doua sticle la congelator pret de cca o jumatate de ora dupa care am baut cu o pofta nebuna doua cani si m-am asezat in pat ... N-a trecut mult timp si mi s-a pus o durere in piept iar inima a luat-o la galop respiratia fiindu-mi foarte accelerata, insotita de o senzatie de naduseala ... A durat pret de un sfert de ora toata aceasta senzatie ... dar am realizat ca este modalitatea prin care se poate muri de infarct in urma socurilor termice pe timpul verii ... la fel ca si cu dusurile fierbinti ...

In fine ... a fost o intamplare si sper sa ramana doar atat ... Pe langa oboseala accentuata pe care o acuz de ceva vreme si la care adaug cu atata darnicie noi oboseli ce se aseaza in straturi si-mi fac cateodata zilele de-a dreptul imposibile ... era exact ce-mi lipsea ... dar ... a trecut si sper sa fi invatat ceva din aceasta intamplare .

Capela floriilor

Hristos a inviat !!!

Paste fericit tuturor !

Floriile 2013

La multi ani flori frumoase ... sa va surada fiecare clipa de viata si sa descoperiti magia fiecarei zile ... sa primiti iubirea si sa o impartasiti pretutindeni in jurul vostru ... Sa ramaneti la fel de minunate ... La multi ani dragi flori superbe >:D<

Iertarea ...

In viata facem alegeri, alegeri in care-i antrenam si pe cei din jurul nostru, alegeri care nu intotdeauna sunt avantajoase ... doar ca au ca scuza faptul ca sunt umane ... Am sentimentul ca-n fiecare minut al vietii trebuie sa ai pitit in buzunarul emotiilor o iertare ... oricat de mica si oricat de insignifianta ni s-ar parea ...
Viata este atat de scurta si niciodata nu stii daca maine vei mai putea ierta sau cere iertare ... Nu-i slabiciune, nu-i inrobire mica iertare ... este un mod facil si frumos de a merge mai departe cu sufletul curat ... M-am gandit astazi la mine si la oamenii din jurul meu ... Am intalnit atat de des oameni incrincenati de a nu ierta ... de a nu-si ierta parintii, copii, vecinii, sefii, sau mai stiu eu ce alta persoana cu care au interactionat in viata lor ... si care la un moment dat le-a pricinuit vre-un neajuns ... Erau blocati intr-un tipar care nu le permitea sa avanseze ... I-am intrebat : Bine, dar neiertind si neuitand raul facut de aceea persoana, cine crezi ca are mai mult de suferit ? ... Au ramas gandindu-se ... dar ... n-au putut ierta .
La un moment dat, facand un curs ni s-a spus ... Orice vindecare adevarata incepe cu iertarea ... Iertarea proprie-ti fiinte si iertarea celorlalti ... Exista si o mantra in sensul acesta pe care la vremea respectiva n-am putut-o rosti ... dar care acum mi se pare extrem de facila ... Ma iert si ma accept ... o spui pana simti ca te-ai iertat si te accepti pe intreg cu bune si cu rele ... si atunci cand vrei sa fii iertat de altcineva se spune numele celui fata de care ne cerem iertare, apoi: Iarta-ma pentru raul pe care ti l-am facut, te iert pentru raul pe care mi l-ai facut, iti multumesc pentru binele pe care mi l-ai facut.
Nu zic ca suntem perfecti, cateodata aceasta perfectiune este obositoare si consumatoare de energie ... dar in fiecare situatie consideram ca am luat cea mai buna hotarare intr-un anumit moment , chiar daca hotararea luata a fost un dezastru atat pentru noi cat si pentru celalalt ... dar, am considerat ca a fost cea mai buna ... Riscam sa nu putem fi iertati ... riscam ca ceilalti sa se erodeze intr-o neiertare ucigatoare ... pentru ca ne e teama sa spunem cu voce tare ... Iarta-ma, am gresit ... sau celalalt sa intrebe despre ceea ce-i erodeaza sufletul ... De ce ai facut asta ???
Vina sapa, erodeaza si distruge spirite, suflete si fizic ... Toate sunt intr-o directa legatura ..
Traim intr-o perioada in care interactiunile sunt mult mai facile ... transferurile de sentimente nu sunt ingradite decat de bariere fizice care nu-ti permit sa participi efectiv la relationarea cu ceilalti ... Adesea cuvinte, expresii sau simple taceri pot duce la adevarate scenarii ... ce pot isca furtuni neprevazute ... Iertati si cereti-va iertare ... chiar daca ceea ce ati emis voi nu a avut nici-o urma prin care celalalt sa fie ofensat ... Din pacate ceea ce recepteaza covorbitorul nostru este doar urmare a starii personale .... stare de care n u suntem noi raspunzatori. 

De vorba cu mine ...

Simt nevoia de a vorbi cu mine ... nu are legatura cu nimeni din exterior, doar cu prezenta mea ... cu confortul pe care mi-l da aceasta prezenta alaturi de mine ...
Ma-ntreb de ceva timp care-i perceptia mea asupra oamenilor cu care intru in contact si care-i perceptia lor despre mine ... si-mi dau seama ca adeseori suntem mult prea ocupati sa ne judecam unii pe altii pentru a mai avea timp sa ne iubim sau sa fim compasivi unii fata de ceilalti ...
Primavara a venit aducand cu ea o stare de depresie la care nu m-am asteptat ... mi se pare deja mult prea mult cu toate pauzele pe care le-am luat ... Starea de a plange din nimic si senzatia de oboseala cronica imi pune mii de intrebari ... Am inceput sa iau calciu si magneziu si B-uri ... intr-o incercare disperata de a-mi indrepta starea ...
Vineri cred ca va fi ultima data cand voi mai pasi pe treptele judecatoriei ... nu stiu ce simt si daca mai simt ceva oricat as incerca sa scotocesc in mine ... Am sentimentul alergatorului la maraton care resimte oboseala abia dupa ce cursa s-a terminat de ceva timp ... Nici macar nu am aceea tristete care cere intelegere sau compasiune ... Am o tristete interioara care n-are nici-o legatura cu exteriorul ... din contra ... Astazi m-am bucurat de magnolii ... sunt atat de frumoase in robustetea lor portelanata ... si strada a explodat in roz si alb si toate florile au mirosul lor specific si minunat care nu-ti permit sa treci nepasator mai departe ... Frumoasa-i viata in toate manifestarile ei ... in toata derularea splendorilor naturii ...  
Facem alegeri in viata ... le facem si apoi daca cineva te-ar intreba de ce le-ai facut n-ai sti sa raspunzi ... Fiecare raspuns la fiecare intrebare nerostita are darul de a mai sfarama cate putin din ceea ce n-ar trebui facut din ceea ce face parte din tine si de care fugi ... Avem varste diferite, avem cresteri diferite ... intelegeri diferite, dar in esenta suntem la fel ... Gandesti ca odata cu trecerea de la adolescenta la maturitate te dezbari de anumite stari interioare prin care se manifesta o stare de indragostire ... o stare de inocenta si infantilism datorat starii de indragosteala ... dar descoperi atunci cand apare aceasta ca de fapt esti la fel de "prost" si te comporti cu aceasi stangacie si imaturitate ca si atunci cand erai tanar ...
Nu mi-am imaginat ca m-as mai putea "prosti" la varsta asta, dar am descoperit cat m-am inselat ... Acum incepe procesul invers ... procesul de recuperare ... de dezindragostire si de repunere pe drumul firesc al lucrurilor ...
Primavara, astenie, carente, depresie si indragosteala ... Molotov cockteil mi-a pregatit primavara aceasta ... dar stiu ca ma fac mare si imi voi scutura haina si voi merge mai departe ... am puterea asta ... si daca nu o am, o voi inventa ... pentru ca sunt stapana pe pasii mei, pe sufletul meu si pe iubirea din sufletul meu si stiu ca toate pot fi imblanzite aidoma vulpei Micului Print ... Sunt bine si-mi promit mie ca voi fi si mai bine ... stiu ca am aceasta capacitate ...
Si o alta zi ... in care soarele pare ca s-a strecurat intr-o explorare discreta si calduroasa a interiorului meu ... Se pare ca degeaba incercam sa existam dincolo de emotii, de sentimente, de impulsuri ce nu au legatura cu ratiunea noastra cu educarea acesteia ... suntem in final umani, avem slabiciuni, suntem vii si trebuie sa ne acceptam toate starile ca fiind firesti si normale. Paradoxal, cu toate starile aferente si cu toata suferinta inerenta multumesc ca am descoperit ca mai exista dispozitia si flacara indragostirii ... chiar si de himere...

Astazi m-am jucat cu norii :)

Candva un prieten  mi-a spus ca si norii au farmecul lor ...Astazi pentru ca am avut foarte multa treaba si n-am iesit din casa am zis ca singurii cu care ma pot juca de la nivelul etajului 4 ... sunt norii ... asa ca ... mi-am luat aparatul de fotografiat si am inceput sa-i urmaresc ... ce-a iesit nu este arta fotografica ... dar este un joc care mie mi-a clatit sufletul :)

Doar ... Lana ...

A doua zi ...

Dimineata senina de primavara ... zgomotul masinilor impletindu-se cu muzica .. in rest ... tacere ... O tacere asurzitoare ce-mi penetreaza fiecare fibra ...
Pleci ... iar atunci cand faci gestul gasesti o justificare pe undeva, un motiv anume ... pe care-l stii doar tu ... ceilalti n-au nici macar cum sa-l intuiasca ... Pleci pentru ca nu mai stii sa stai, pleci pentru ca suferi, pleci pentru ca trebuie sa pleci ... Stii ca este poate cea mai paguboasa solutie, stii ca asta te va costa pierderea celor care au fost singurii tai prieteni ... si totusi ... alegi singuratatea ... si suferi ... dar stii ca nu ai la ce te intoarce pentru ca nimic n-ar mai fi la fel si stii ca oricat ai incerca sa explici n-ai face altceva decat sa-i faci pe ceilalti sa te acuze si mai mult ... Esti las ... da ... o lasitate inconfortabila si dura ... o lasitate care te doare in primul rand pe tine ...
Am ales sa dorm ... dorm mult si in nestire dintr-o nevoie de a ma reface ... de a uita ca am pierdut ceva ce-mi facea placere ... Probabil ca este si aceasta o forma de nebunie ... sa renunti la lucruri care iti fac placere, sa renunti la spatii in care te simti bine ... sa renunti la oameni pe care-i indragesti ... si toate astea doar pentru a ramane cu nimic ... pentru a fugi de tine insati de sentimentele tale ...

Si ma ascund ... ma ascund din nou de oameni ... intr-o tacere care ma macina ... este a mia oara in ultimul timp cand fac asta ... Nu stiu sa vorbesc ... nu stiu sa ma apropii ... nu stiu sa raman ... nu stiu sa plec ... pendulez in starea de trezie si somn ... dorm profund si fara vise ca intr-o furie oarba ...

Astazi sunt depresiva ... si deprimata ... macar la aceasta ora ... nu stiu cum voi fi mai tarziu si nici macar nu-ncerc sa-mi formez o parere ...
Si este o zi superba de primavara ... doar zgomotul masinilor impletit cu o muzica in surdina si tacanitul sec al tastaturii violeaza linistea din jur ...

... am aplicat

Am invatat ca pot sa iubesc, dar nu pot cere celuilalt sa ma iubeasca ...

Aplicabilitate: Am iubit ... n-a fost de ajuns ... As mai iubi, dar nu mai gasesc resursele pierdut intr-un proces atat de laborios ca acela al iubirii ... Iubesc, dar nu fizic ... doar simplu si uman ... 

Am invatat ca pot fi fericita, fara ca aceasta fericire sa aibe un motiv anume ..

 Aplicabilitate: M-am trezit din senin ca sunt fericita, o senzatie de GEAM DESCHIS SPRE LUME ...

Am invatat ca primavara vine din ce in ce mai rar si sta din ce in ce mai putin ..

 Aplicabilitate: Afara este primavara ... atata doar ca este capricioasa si rece ... soarele este "rara avis" ...

Am invatat ca viata e unica si depinde numai de tine cum alegi sa o traiesti ..

 Aplicabilitate: am pierdut multi oameni de-a lungul timpului ... am trait intr-o zona de razboi personal, zona pe care am explorat-o pana in momentul in care am simtit ca ma scurg ... Si-ntradevar ... alegerile sunt la purtator ... am schimbat si m-am schimbat ... Slava Domnului pentru asta .

Am invatat ca invatand intr-una risti la un moment dat sa te blochezi in propriile limitari ...

 Aplicabilitate: Bunica mea Dumnezeu sa o odihneasca, avea o vorba " Maica, unde-i carte multa e si prostie multa. " ... Viata mi-a demonstrat cata dreptate avea ... cand nu stii multe traiesti viata raportat la ceea ce stii ... oamneii de la tara traiau simplu, dar, TRAIAU .Nu tot ce ai impresia ca te-nvata are rol educativ ... multe din lucrurile invatate au rol de-a dreptul distructiv .

Am invatat ca atat bucuriile cat si durerile ni le ducem singuri, cei din jur fiind adesea prea grabiti sa-si experimenteze propriile stari pentru a te baga in seama ...

 Aplicabilitate: Vara anului trecut precum si sfarsitul acestuia mi-au aratat acest lucru ... Am fost intr-un haos personal din care nu m-a putut scoate nimeni si in care m-am "balacit" pana in momentul in care am spus : Multumesc Doamne pentru alegere ...

Am invatat ca pot fi un om bun dar acest lucru sa fie cateodata prea putin pentru celalalt ...

 Aplicabilitate: Sunt un om bun si nu o spun eu ... sunt asa pentru ca aceasta-mi este structura si nu pentru ca fac vre-un efort sa fiu asa ... nu caut rasplata sau plata pentru ceea ce ofer ... dar ... imi dau seama ca dincolo de oferta mea omul celalalt are nevoie de mai mult ... iar eu sunt limitata pentru ca nu-i traiesc viata celuilalt ..

Am invatat ca o data cu varsta viata isi schimba consistenta si culoarea ...

 Aplicabilitate: Da ... am niste ani in spate ... ani care au cizelat sau au erodat ... caracter si fizic ... Vulcanul care am fost s-a stins odata cu varsta limitandu-mi existenta la un simplu parc de distractie hodorogit si vopsit in culori estompate ... Ce iubesc acum ??? Viata in intreaga ei manifestare, soarele care rasare si apune intr-un ciclu perfect, ploaia chiar enervanta a zilelor inorate ... pasarile cerului ca pot zbura si le pun pe aripi si dorurile si visele mele ... cainii care se joaca atat de frumos ca si cand ar fi niste copii lipsiti de griji ...

Am invatat ca niciodata nu poti invata indeajuns pentru a exista in fiecare clipa senin ..

 Aplicabilitate: Am invatat ... dar seninatatea nu vine din ce inveti ci din ce traiesti, din ce existi ...

Am invatat ca invatand nu ma ajuta intotdeauna si ca nevoia de a experimenta este mai puternica decat teoria ...

 Aplicabilitate: Teoretic sunt perfecta ... practic sunt ... in cautarea perfectiunii ...

Am invatat ca fiecare zi este o alta zi a vietii mele ce nu se aseamana cu cea traita ieri, chiar daca are aparenta unei rutine obositoare ..

 Aplicabilitate: Astazi ... este altfel ... chiar daca timpul se scurge in acelasi ritm ...

Revin daca mai este cazul si daca mai este nevoie de ... explicatia aplicabilitatilor ... 

Am invatat ca pentru multi oameni esti doar o halta, grabiti fiind sa alerge spre gara cealalta si uitand adeseori caldura cu care i-ai intampinat si le-ai tinut companie in cele cateva momente de popas ..

Am invatat sa nu mai am asteptari de la ceilalti, chiar daca astept in continuare ...

Am invatat ca oferind nu voi primi nimic la schimb pentru ca adeseori ceea ce oferi pare nemultumitor celuilalt, chiar daca oferi tot ce poti si o faci din tot sufletul ...

Am invatat ca ... nu stiu sa exist ... doar supravietuiesc ... cateodata mai bine, altadata mai ... beteag ...

Am invatat ca suntem doar sclavi ... ai propriilor nevoi, ai propriilor pasiuni ... care ne stapanesc ...

Am invatat ca nimic nu este batut in cuie si fiecare teorie poate fi desfiintata de cateva momente de practica ...

Am invatat ca nu este totuna sa iubesti cu a fi iubit ..

Am invatat ... sa-mi plimb pasii pe alei solitare fara sa ma mai simt singura ...

Am invatat  si inca n-am invatat nimic ...

Am invatat ca iti poti dori apropierea de un om, dar asta nu inseamna ca o vei si primi indiferent cat de mare ti-e dorinta ..

Mai am atat de multe de invatat ... si atat de multe de exprimat si experimentat ...