Simt nevoia de a vorbi cu mine ... nu are legatura cu nimeni din exterior, doar cu prezenta mea ... cu confortul pe care mi-l da aceasta prezenta alaturi de mine ...
Ma-ntreb de ceva timp care-i perceptia mea asupra oamenilor cu care intru in contact si care-i perceptia lor despre mine ... si-mi dau seama ca adeseori suntem mult prea ocupati sa ne judecam unii pe altii pentru a mai avea timp sa ne iubim sau sa fim compasivi unii fata de ceilalti ...
Primavara a venit aducand cu ea o stare de depresie la care nu m-am asteptat ... mi se pare deja mult prea mult cu toate pauzele pe care le-am luat ... Starea de a plange din nimic si senzatia de oboseala cronica imi pune mii de intrebari ... Am inceput sa iau calciu si magneziu si B-uri ... intr-o incercare disperata de a-mi indrepta starea ...
Vineri cred ca va fi ultima data cand voi mai pasi pe treptele judecatoriei ... nu stiu ce simt si daca mai simt ceva oricat as incerca sa scotocesc in mine ... Am sentimentul alergatorului la maraton care resimte oboseala abia dupa ce cursa s-a terminat de ceva timp ... Nici macar nu am aceea tristete care cere intelegere sau compasiune ... Am o tristete interioara care n-are nici-o legatura cu exteriorul ... din contra ... Astazi m-am bucurat de magnolii ... sunt atat de frumoase in robustetea lor portelanata ... si strada a explodat in roz si alb si toate florile au mirosul lor specific si minunat care nu-ti permit sa treci nepasator mai departe ... Frumoasa-i viata in toate manifestarile ei ... in toata derularea splendorilor naturii ...
Facem alegeri in viata ... le facem si apoi daca cineva te-ar intreba de ce le-ai facut n-ai sti sa raspunzi ... Fiecare raspuns la fiecare intrebare nerostita are darul de a mai sfarama cate putin din ceea ce n-ar trebui facut din ceea ce face parte din tine si de care fugi ... Avem varste diferite, avem cresteri diferite ... intelegeri diferite, dar in esenta suntem la fel ... Gandesti ca odata cu trecerea de la adolescenta la maturitate te dezbari de anumite stari interioare prin care se manifesta o stare de indragostire ... o stare de inocenta si infantilism datorat starii de indragosteala ... dar descoperi atunci cand apare aceasta ca de fapt esti la fel de "prost" si te comporti cu aceasi stangacie si imaturitate ca si atunci cand erai tanar ...
Nu mi-am imaginat ca m-as mai putea "prosti" la varsta asta, dar am descoperit cat m-am inselat ... Acum incepe procesul invers ... procesul de recuperare ... de dezindragostire si de repunere pe drumul firesc al lucrurilor ...
Primavara, astenie, carente, depresie si indragosteala ... Molotov cockteil mi-a pregatit primavara aceasta ... dar stiu ca ma fac mare si imi voi scutura haina si voi merge mai departe ... am puterea asta ... si daca nu o am, o voi inventa ... pentru ca sunt stapana pe pasii mei, pe sufletul meu si pe iubirea din sufletul meu si stiu ca toate pot fi imblanzite aidoma vulpei Micului Print ... Sunt bine si-mi promit mie ca voi fi si mai bine ... stiu ca am aceasta capacitate ...
Si o alta zi ... in care soarele pare ca s-a strecurat intr-o explorare discreta si calduroasa a interiorului meu ... Se pare ca degeaba incercam sa existam dincolo de emotii, de sentimente, de impulsuri ce nu au legatura cu ratiunea noastra cu educarea acesteia ... suntem in final umani, avem slabiciuni, suntem vii si trebuie sa ne acceptam toate starile ca fiind firesti si normale. Paradoxal, cu toate starile aferente si cu toata suferinta inerenta multumesc ca am descoperit ca mai exista dispozitia si flacara indragostirii ... chiar si de himere...
Am trecut puţin pe aici, ca să vezi că eu sunt bine. N-am nimic decât că-s foarte ocupată şi când intru, deşi îmi fac un "plan" de vizitare a tuturor prietenilor, mai mereu sunt nevoită să mă întrerup.
RăspundețiȘtergereIeri am avut o migrenă teribilă, care n-a trecut nici cu 3 pastile, iar azi am rămas acasă - chipurile ca să mă odihnesc, dar aici am şantier fiindcă renovăm exteriorul casei.
Cam asta despre mine.
Acum, vreau să ştiu tu cum eşti? Înţeleg că asta a fost ultima înfăţişare, cea pentru pronunţarea sentinţei?
Îţi ţin pumnii şi mă rog să fie bine pentru tine.
>:D<
Se pare ca lucrurile nu s-au terminat inca ... A gresit grefiera cand a scris la cine ramane fiul meu si a trebuit amanat pana vine ancheta sociala sa stabileasca daca am spatiu pentru fiul meu ... :)
RăspundețiȘtergereSe pare ca lucrurile nu se termina atunci cand speram noi :)
Offf, Doamne! Cel mai trist e când trebuiesc "împărţiţi" copiii!
RăspundețiȘtergereVreau să ştii că sunt impresionată, că te respect şi te admir pentru forţa psihică de care dai dovadă în această situaţie. Eşti un exemplu pentru mine.
App de textul pe care l-ai scris mai sus, uite care e părerea mea:
RăspundețiȘtergere1. îndrăgostirea e un lucru bun, indiferent de vârstă. Maturitatea şi experienţa de viaţă ar trebui să intervină şi să-ţi spună când e cazul să dai curs sau nu îndrăgostelii şi cred că în asta stă toată înţelepciunea. Că te poţi bucura de "starea de îndrăgostit" care te energizează, inspiră şi îţi dă curaj şi încredere, fără să te arunci in relaţii iluzorii a căror finalitate e mai mult decât discutabilă. Mai pe româneşte, ia partea bună a îndrăgostelii şi lasă restul.
2.Orice om care "lucrează" împotriva naturii sale, se împotmoleşte. De aia, aşa cum spui şi tu, nu-i corect să nesocotim nimic din ceea ce suntem. Decât să luptăm impotriva emoţiilor sau impulsurilor, eu cred că e mai inţelept să le educăm, să le armonizăm cu momentul şi situaţia în care ne aflăm.
Mă rog, la teorie sunt doctor, cu practica incă mai am de furcă.
:))
Nu stiu cata tarie am ... Nu stiu cat sunt de ok ... dar stiu ca dincolo de orice, merg mai departe ... Am invatat un lucru, privind viata mamei mele ... ramasa vaduva de la varsta de 36 de ani ... Viata nu ti-o traieste nimeni, fie ca-i vorba de copii fie ca-i vorba de oricine altcineva din jurul tau ... Esti singurul in masura sa-ti experimentezi viata ... Copii sunt superbi, dar nevoile noastre adesea ii tin prizonieri noua si instinctelor noastre ... Iar daca acestia au taria de a-si lua zborul ramanem singuri noi cu noi insine ... si nu-i tocmai usor ... :)
RăspundețiȘtergereIndragosteala ... hmmmmm, zambesc ... Da ... devin "proasta" ... devin ciudat de sensibila ... Iubesc starea de indragostire, ma face sa ma simt vie ... chiar daca cateodata ma las cuprinsa de asteptari si regrete ... iubirea este mai puternica si pot sa accept ca celalalt sa nu raspunda indragostelii mele ... pot accepta sa plece ... chiar daca pe moment ma simt sfarsita ... Poate cumva asta a fost si modul prin care mi-a functionat mecanismul de autoaparare ... Am iubit total ... iar apoi am suferit ... pentru ca apoi sa-nceapa regenerarea ... Suntem fiinte vii si poate iubirea este cea mai minunata forrma de a fi vii ... Indragosteala este acea faza de tatonare, de iluzionare, de "himeruire" adica de supunere unei himere ... Iubirea vine dupa si te centreaza si te consolideaza cu celalalt ...
Ai tărie şi gândeşti sănătos, prin urmare o să te refaci rapid şi o să fii bine. :)
RăspundețiȘtergerePoi, nah, aşa se şi spune: că îndrăgosteala e formă de nebunie temporară. Tu îi apui "prosteală", dar e cam tot pe acolo. :)
Iubirea mai vine sau nu, asta n-avem de unde să ştim. Dar fiindcă ne-am obişnuit să iubim "total", e foarte probabil să ne ocolească până ce vom invăţa să iubim cu măsură.
Zic şi eu... Poate mă-nşel. La mine, un lucru cert: eu nu mai vreau să iubesc. Mi-e bine aşa, iubind doar "himera" şi eliberată de orice legătură cu vreun om.
Iubirea este o forma de a exista ... ea se poate asocia vietii in totalitatea ei ... Indragosteala-i tintita :D
RăspundețiȘtergereNu .. nu pot renunta la iubire si nici la indragosteala ...cu toate ca mi-am propus-o de multe ori ... Este forma mea de a exista ... IUBIREA ...
Poate se cuvine o distincţie între iubirea de un partener pe care eu aş numi-o dragoste şi iubirea de dumnezeu, de oameni, de viaţă, de frumos etc.
RăspundețiȘtergereEu mă refeream că am renunţat la dragoste, adicătelea voi iubi oamenii în continuare, dar voi sta departe de orice relaţie, de orice concretizare a iubirii faţă de un bărbat, indiferent cine ar fi el şi cât de mult l-aş iubi.
Sa nu zici asta ... Ranile au "darul" de a ne face sa sangeram in preajma celor ce seamana cu cei ce ne-au ranit ... dar asta nu-nseamna ca trebuie sa renunti ... Nu faci un scop in sine din asta, dar daca viata are un alt gand cu tine ... tu doar permite-i sa se implineasca ... Nu alergi dupa indragosteala dar nici nu o goni ... atat cat este ... dupa care iti continui drumul mai departe ... Viata este ca un parc de distractii, nu ti-ai revenit bine din carusel ca te duci de-a dura pe tobogan ... :))
RăspundețiȘtergereN-am spus "renunţat" în sensul de pierdere ci de decizie luată cu luciditate. Consider acest capitol din viaţa mea complet încheiat. Fără regrete sau speranţe. E ca o trecere de la o etapă la alta. Am cunoscut iubirea, am dat naştere, am trăit viaţa de cuplu...acum gata! Urmează o existenţă eliberată de anumite impulsuri biologice.Poate fi o perioadă cu preocupări intelectuale şi creative, o perioadă a afirmării de sine.
RăspundețiȘtergereNu mă opun iubirii, dar o să limitez orice tendinţă de apropiere fizică, de convieţuire etc. Aleg iubirea ca stare fără obiect, dacă admiţi formularea. Fără s-o proiectez asupra vreunui posibil partenere sau s-o identific cu el.