Am un agent care vine o data pe saptamana pe la noi ... Este un copil din punctul meu de vedere ... si paradoxal, dar este barbat ... De ce spun paradoxal ? Pentru ca stie sa se faca placut unei femei avand sensibilitati ce altor barbati le scapa . Sunt de obicei inconjurata de barbati, prin prisma meseriei si adeseori ma lovesc de grobianismul acestora si de lipsa de sensibilitate asimilandu-ma turmei masculine in care se-nvart ... M-am obisnuit atat de mult sa nu fiu observata ca femeie si sa fiu trata ca si una de-a lor incat acest copil ma lasa cu o impresie atat de minunata ori de cate ori vine si-mi adreseaza cate un compliment ... Astazi mi-a zis simplu uitandu-se in ochii mei ... Ai schimbat ceva, arati senzational! ... Stiu ca poate nu este intru totul adevarat, dar faptul ca mi-a zis-o a insemnat atat de mult ...
Nu sunt invatata cu complimentele si nu le fac fata prea bine ... Am crescut creindu-mi singura un complex de inferioritate neputand nicicand sa fiu un standard de frumusete fizica ... am trait impregnandu-ma cu aceasta absurda scala de valori ce ridica esteticul la grad de maestru... Oamenii din jur cu care interactionez in real sau in virtual imi spun "esti un inger" ... n-am stiut niciodata cum sa iau aceasta afirmatie pentru ca eu nu simt ca fac nimic din ce nu ma reprezinta ... Mi se pare ca sunt doar eu, iar acest eu nu are aripi de inger, decat un caracter uman cu bune si mai putin bune ... fac bine ori de cate ori mi se investe ocazia si mi se cere ajutorul, dar asta nu imi da aripi, pentru ca-s lucruri absolut normal .
In virtual am intalnit astazi un om caruia mi-a venit sa-i spun cat imi este de draga ... si mi-a raspuns ... .. . ">:D< lumina blanda...la tine si tristetea lumineaza !" ... Tristetile mele ... hmmmm, sunt tristeti zdravene de om sanatos ... ma ridica pe culmi si ma arunca pe jos ... Incerc sa-mbrac fiecare tristete cu o poleiala de ciocolata ... nu neaparat stralucitoare dar sa atenueze duritatea ce-mi raneste sufletul ... De fapt si tristetile poarta in ele lumina ... lumina aceea de la capatul tunelului in care prinzi din nou viata ... viata senina ca dupa furtuna spalata de ploi si grindina .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu