Poezie ... plouata ...

Poezie plouata ...

Cateodata inchid ochii si privesc in taina soapta ploii
Cateodata ascult frumusetea vietii cum tainic se plimba pe alei
Sunt timpi in care lumea se reduce la un zambet
Sunt zile-n care vad parfumul, bucuria ochilor tai
Ma tot intreb in taina intimitatii mele : oare cum te iubesc ?
Imi raspund in surdina si in tacere ca sa nu ma ranesc
Te iubesc … cum florile se daruiesc intr-o iubire incarcata de miracol
Te iubesc … cum soarele iubeste mangaindu-mi fata dimineata
Te iubesc … cum apa racoreste si hraneste un suflet insetat de frumusete
Te iubesc … cum ploaia binecuvanteaza pamantul doborat de seceta
Te iubesc in taina noptilor pline de mister si-n forfota lumii bantuite de angoase
Te iubesc si azi si te-am iubit si ieri, tesand covoare de ganduri de matase

Cateodata imi aduc aminte ca totul in lume-I o taina nespusa
Ca viata in clipe e dusa, ca ziua-i urmata de noapte si viata-I urmata de moarte
Atunci ma opresc si sovai … o clipa o secunda-I de-ajuns
Caci vad cum incet mi te-apropi si-mi furi un sarut pe ascuns
Ma-ntorc printe randuri la cei patru pereti … Sunt plina de ganduri
Oare ce mai astepti ? Rasucesc fuioare de aer insirat printre carti
Inserarea ma-nvaluie cioplind umbre bizare, magnifice harti
Arata un drum … al singuratatii se pare … Si totul ia forma de fum
A fost sau nu a fost oare ? … As vrea si n-as vrea … doar o intrebare:
Iubirea se poate ? Iubirea exista sau este doar umbra vremelnica a unui suras ???

Ar trebui sa schimb orasul si sa gasesc un loc in pustiu unde sa nu fie ploaie si nici Maria Nationale ... Ele au fost inspiratia mea astazi ...