Si timpul trece ... incet si rece ...

Hmmm ... mai am putin si voi pasi inca un prag al anilor ...
Ma uimesc ... Sunt calma ... Un calm dincolo de intelegerea mea de om pasional si antrenat intr-o permanenta goana nebuna ... dupa mine. Mi-am dat seama demult ca fiecare dor, fiecare lipsa, fiecare alergatura in acel gol infinit este de fapt o reintoarcere catre tine insati ... Sunt ani ... nici nu mai stiu sa spun de-s multi sau putini ... sunt doar ani ce au erodat si au slefuit ... Cine sunt ?? Doar eu ... emotii, trairi, existenta ... purtata de ceea ce reprezint si ceea ce ma reprezinta .Sunt singura si cumva impacata cu mine insami ... Nu ma mai intreb de-i bine sau e rau ... nu mai caut sa schimb ceva ... pur si simplu ma bucur de mine ... Ma simt ca si cand as fi descoperit o jucarie necunoscuta si fascinanta ... Nu, nu sunt narcisista, pentru ca nu-mi admir frumusetea exterioara ... sunt doar uimita cat de usor trecem de noi insine in goana nebuna de a descoperi lumea ... Avem dorinti, avem nevoi, avem instincte si intuitii, dar toate sunt canalizate spre ceilalti ... nu pastram nimic pentru noi, pentru ca nu stim nimic despre noi ...Ne raportam la viata caracterizandu-ne functie de meseria pe care o avem, de ceea ce facem, de ceea ce ducem pe umeri ... dar interiorul nu-l stim nici noi si avem pretentia sa ni-l descopere altcineva ...
Introspectii ... cuvinte ... marginind nemarginirea ... lipsite de importanta pentru ceilalti, dar pastrandu-si importanta pentru tine ..
Este sfarsit de Martie ... un sfarsit de martie capricios ... e frig, umed si alb ... zloata, murdar si pomi explodand de niste flori incremenite sub zapada ... Ma dor ... ma dor pentru ca le simt radacinile pornind din sufletul meu si as vrea sa-i vad fericiti ... fericiti si infloriti, daruindu-si florile ca pe o ofranda adusa soarelui ... Acum ii simt tristi ...in inghetarea la care sunt supusi .

Habar n-am de ce scriu ... n-am nici inspiratia ... si cumva nici dorinta ... cu toate ca ... exista ceva ce mocneste si da sa iasa ... ceva ce ma face sa continui sa exist aici ... si aici in viata reala ...