Realitatea este ca se-ntampla cateodata sa-ti vina mai usor cuvintele ... sa le asterni frumos aidoma unui persan maiastru lucrat ... decat sa aranjezi paginatia, sa-ti iasa dunga perfect ca la armata ... sa dea bine in pagina, sa completeze cu culoare miresme si frumusete spatiile virgine inca datorita neintinari cu ganduri si cuvinte ...
De ce ma aflu in aceasta seara rece si umeda de primavara indelung asteptata, asternand cuvinte si ascultand o melodie ce-mi vibreaza adanc in suflet ? Pentru ca o prietena maestra in arta insiratului margelelor pe sarma si construirea unor superbe capodopere, mi-a propus ... Fa-ti un blog ... Ai cuvintele, ai talentul de a le-mbina, ai sufletul la purtator si oamenii au nevoie de cuvintele tale ... Wow, incruntare din sprancene, de ce ar avea oamenii nevoie de cuvintele mele ? ... Pentru ca le stii mesteri .... Hmmmm si uite asa domnul Goagal se mai alese cu o bloguitoare cam fara chef, fara stiinta si oarecum si fara dorinta dar dornica sa gaseasca la fiecare din cititori acel sambure de fericire ce le determina starea de "A FI" ....
pup cornitele berbecut:)...sa nu uiti insa ca si aici e tot o lume virtuala:)
RăspundețiȘtergerecu mult, mult drag!
lupul cel rau:)
Cum as putea uita cand am un peste in coasta ? :))
RăspundețiȘtergereVa intra timid si un racusor, in aceasta lume virtuala dulce-amaruie ...;)
RăspundețiȘtergereIubita mea "autoare morala" a aparitiei acestui blog ... esti bine venita si iubita in acest spatiu ... :*:*:*
RăspundețiȘtergere