O noua zi ... o noua portie ... de cuvinte ...

 

Astazi am descoperit ceva uimitor ... Primul pas trebuie facut intr-un moment de nebunie ... Nebunia este permisiva si non rationala ... In aceea secunda nu mai exista emotii negative si faci cel mai bun lucru dictat de spiritul tau ... pentru ca acesta ramane curatat de ratiune si frici care te-ncorseteaza in tipare greu de trecut . Fiti nebuni macar o clipa a existentei voastre pentru a face acel prim pas ...

Imi aduc aminte de copilarie si de aceea "inconstienta" in care totul parea perfect ... nu aveam frici, nu existau emotii ... era o superba stare de liniaritate ... in care erai foarte centrat pe propriul Univers ... Un Univers pe care in timp il pierzi dar care ramane undeva in interiorul tau permitindu-ti din cand in cand o evadare din cotidian si o incarcare a bateriilor ...  Tarziu, la varsta adolescentei am intalnit o situatie care m-a uimit ... Faceam inot , nu de performanta ... era ca un fel de clatire dupa orele de aerobic ... si intr-o zi a venit cineva cu un copilas de 6-7 luni sa-l invete sa inoate ... La vremea acea am ramas uimita de "inconstienta" tatului si fascinata de atitudinea flacaului ... A fost aruncat in aer si pur si simplu a aterizat in apa inecanduse in adancul ei ... Am ramas fara respiratie asteptand ca micul prunc sa iasa la suprafata ... a iesit ca si cand era amfibian ratacit intr-un plan terestru ... :)