Fiecare calatorie incepe odata cu deschiderea ochilor catre lume si cu primul strigat prin care-ti faci simtita prezenta ... Ce poate fi mai minunat ca aparitia in viata oricarui cuplu a unui copil ??? Adeseori aceasta mica minune iti rastoarna tabieturile, obiceiurile si iti modifica total traiectoria vietii ... Si adeseori constati ca nu ai nici-o pregatire pentru a te putea ingriji de mica minune aparuta in viata ta ... Te uiti la el si-n fiecare zi te uimeste prin tot ce-ti ofera si ceea ce-ti ofera cel mai mult in prima parte a vietii este o iubire atat de curata si pura incat pare incredibila ... si de care ar trebui sa te bucuri atata timp cat o ai nealterata de iesirea in societate ... mai tarziu intervine trocul sentimental :) ...
Oamenii sunt o componenta importanta in parcursul vietii ... ei sunt precum roua diminetii, picaturi de lumina venite sa-ti hidrateze sufletul ... Traseul este presarat cu tot felul de oamenii, unii mai buni, altii mai putin buni ... unii mai frumosi, altii mai putin frumosi ... unii mai inteligenti, altii mai saraci cu duhul ... si toate comparatiile acestea le facem doar pentru ca traim in dualitate ... de fapt oamenii sunt aceasi ... difera poate doar urma lasata in sufletul tau ... Ce-mi doresc sa transmit si ce-mi doresc sa inteleaga fiecare este faptul ca fiecare om intra in viata fiecaruia dintre noi cu un scop si intr-un moment in care fie avem noi nevoie de el, fie are al nevoie de noi ... apoi pleaca ... cateodata spunandu-ti " Sa ramai asa cum esti ... Sa nu te schimbi niciodata" fara sa stie ca intrand in viata ta a amprentato cu prezenta sa, lasand in suflet urme ... Nu mai esti niciodata la fel dupa ce ai cunoscut un om ... te modifica prin prezenta lui, te modifica prin vibratia lui, te modifica prin perceptia vietii ... Dar asta nu inseamna ca este un lucru rau, din contra ... inseamna ca in acel moment a venit sa-ti reaminteasca ca esti om, ca ai sentimente, ca existi dincolo de rutina cotidiana dincolo de framantarile vietii si dincolo de aceea aparenta seninatate cu care te inconjori ... Iti reaprinde vulcanul interior si-l face sa clocoteasca doar spre a-ti arata cat esti de viu ..
Relatiile ... Viata, in traseul ei te poarta prin niste halte sau gari in care inveti sa-ti tragi sufletul si sa te reinventezi ... La un moment dat ai sentimentul ca ai intalnit locul unde vrei sa poposesti indelung pentru ca intr-un moment simti ca ai gasit ceea ce cautai ... Apoi ... odata cu trecerea timpului constati ca de fapt locul ales nu are iarba atat de verde, ca florile nu mai au miros ... ca pamantul incepe sa se schimbe si-ti dai seama ca de fapt tot ceea ce ti s-a parut a fi un colt de rai era de fapt doar o iluzie creata din nevoia ta de a te odihni ... si chiar daca nu-ti mai place locul in care esti ... mai dai cu grebla, mai uzi o floare, mai improspatezi pamantul in speranta ca toate vor arata ca la-nceput ... dar este doar o pierdere inutila de timp si de energie ... Cateodata totusi sunt oameni care chiar gasesc locul potrivit care nu-si schimba decat partial prospetimea, dar care ramane ca o constanta de frumusete pe tot acest traseu al vietii ...
Detasarea ... Hmmmm, ce bine suna ... Cum ajungi sa savurezi si sa experimentezi detasarea ? Simplu si complicat deopotriva ... Se ia una bucata purtator de constiinta ... se stramuta in lume si i se ia posibilitatea de a se amagii, de a se atasa si de a avea asteptari de la ceilalti ...
Amagirea este atunci cand il investesti pe celalalt cu vise, dorinti, imagini total nerealiste .... si in momentul in care celalalt nu le poate sustine ii spui fatis si convins de adevarul spuselor tale ... "M-ai dezamagit" ... dar dezamagirea este doar la nivel personal si tine de aceea amagitoare investire ...
Atasamentul ...este aidoma carjei pentru olog ... este mentinerea in stare functionala a unui corp cu handicap ... ma atasez de o persoana din lipsa de plinatate interioara, dintr-o nevoie furibunda de a investi in celalalt ceea ce pare ca-mi lipseste mie ... Ma atasez de copii, investindu-i cu vise ce nu le-am faptuit la timpul meu ... Ma atasez de un pom pentru ca-mi accepta iubirea neconditionand-o ...
Asteptarile sunt tot amagiri ... proiectii ale nevoilor personale la nivelul celuilalt crezand ca acesta ne va darui ceea ce avem nevoie mai mult la un moment dat ... Nu este asa ... Nu avea asteptari si vei savura bucuria de a primii ceea ce ai nevoie la nivel subconstient modificandu-ti constiinta ....
Detasarea ... Hmmmm, ce bine suna ... Cum ajungi sa savurezi si sa experimentezi detasarea ? Simplu si complicat deopotriva ... Se ia una bucata purtator de constiinta ... se stramuta in lume si i se ia posibilitatea de a se amagii, de a se atasa si de a avea asteptari de la ceilalti ...
Amagirea este atunci cand il investesti pe celalalt cu vise, dorinti, imagini total nerealiste .... si in momentul in care celalalt nu le poate sustine ii spui fatis si convins de adevarul spuselor tale ... "M-ai dezamagit" ... dar dezamagirea este doar la nivel personal si tine de aceea amagitoare investire ...
Atasamentul ...este aidoma carjei pentru olog ... este mentinerea in stare functionala a unui corp cu handicap ... ma atasez de o persoana din lipsa de plinatate interioara, dintr-o nevoie furibunda de a investi in celalalt ceea ce pare ca-mi lipseste mie ... Ma atasez de copii, investindu-i cu vise ce nu le-am faptuit la timpul meu ... Ma atasez de un pom pentru ca-mi accepta iubirea neconditionand-o ...
Asteptarile sunt tot amagiri ... proiectii ale nevoilor personale la nivelul celuilalt crezand ca acesta ne va darui ceea ce avem nevoie mai mult la un moment dat ... Nu este asa ... Nu avea asteptari si vei savura bucuria de a primii ceea ce ai nevoie la nivel subconstient modificandu-ti constiinta ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu