... Si ce de timp a curs peste fiecare ...

Am o perioada in care nu ma plac aproape deloc,.. Nu ca in restul timpului as avea cea mai mica clementa fata de mine insami ... Nu-mi place sa ma agat de oameni si detest sa-mi afisez slabiciunile fata de ei ... Nu stiu ce vreau si nu stiu de ce ar trebui sa vreau ceva ... Habar n-am cateodata care-i rostul pentru care agreez anumite lucruri sau le detest pe altele ... Singurul lucru pe care-l stiu totusi cu certitudine este ca am obosit ... psihic sunt atat de obosita incat nu mai pot alerga de nimic si nu mai vreau nimic ... Am trait atat de mult timp in relatie incat acum savurez ceea ce ma-nspaimanta cel mai mult cand eram copila si adolescenta ... Iubesc si urasc deopotriva sa fiu singura ... Iubesc calmul si confortul pe care ti-l da singuratatea si urasc nevoia si dorinta pe care le sapa in mine ... Iubesc imbratisarile in care daruiesc si ma bucur sa primesc caldura si energia celuilalt .... Nu stiu sa traiesc pentru mine, dar stiu sa ma bucur traind cu mine ... Nu-s bine si nu pot accepta pe nimeni in perioadele astea pentru ca nu stiu cum sa cer ajutor sau cum sa accept ca cineva sa ma ajute ... Cateodata mi-as dori sa am un mecanism atasat creierului meu care sa poata inregistra toate gandurile mele intime dintr-o nevoie de a le darui, candva, cuiva ca o urma a trecerii mele prin aceasta existenta ... Viata toata este o lectie greu de asimilat, greu de trait si de experimentat avand nevoie adeseori de exprimari pentru a putea respira mai departe ... Am dat vina pe vreme, am dat vina pe ani, am dat vina pe vremuri, dar cred ca singura vina este a mea personala pentru ca nu reusesc sa ma racordez la prezentul in care exist ... Ma-ntreb daca am mai existat candva si daca am reusit sa o fac cumsecade si frumos sau doar am trait o viata in care am chinuit si am facut rau altora ... iar acum imi primesc rasplata pentru ce a fost ... Ma-ntreb daca chiar exista o alta existenta paralela sau o continuitate a ceva fara sfarsit ca intr-o bucla regenerabila a sufletului dincolo de materia prin care ne manifestam in aceste timpuri ... Cat de complet sau incomplet ne traim oare viata ... acum ... atunci sau in viitor ??? Ce suntem de fapt, dincolo de cuvinte, de ganduri, de sentimente si de emotii ??? Din ce ne compunem ca parte a acestui Univers incarcat de energie si materie in care gravitam purtandu-ne fiinta ??? Nu-s bine asa ca iarta-ma !!! Te-mbratisez