Oshawa - a saptea zi

Despre regimul Oshawa

Luni am hotarat cu spiritul curat si plina de o vitejie eroica, de-a dreptul, sa tin dieta Oshawa ... Cu toate explicatiile altora cum ca este o cura foarte drastica si dificila ... eu, in postura de Toma necredinciosul, stapana crezandu-ma pe fortele proprii am pornit la "lupta" ... dintr-o nevoie de a scapa de niste kg ... dintr-o dorinta de dezintoxicare de primavara ...

Sunt in a saptea zi ... Concluzii ???
Prima zi : am mancat un terci de orez cu orez facut la rasnita ... groaznic ... Singura portie mancata a fost cea de pranz si o incercare timida seara .
A doua zi : Am incercat sa fac un orez fiert in apa cu sare ... cald a fost cum a fost, pe moment ... rece a fost groaznic ... Mancarea refuza sa intre in stomac ramanandu-mi in gat ...
Zilele 3-4-5-6 ... datorita rigiditatii curei, mananc o data pe zi si asta seara cand imi clacheaza organismul ... Toate aceste cereale au darul de a te face sa scarbesti mancarea ...
In ziua a sasea am ajuns acasa epuizata si m-am aruncat intr-un somn agonizant visand mancare ...
Nu gasesc aceea energie vehiculata de ceilalti ... Sunt in ziua a saptea si ma simt depresiva, lipsita de energie si ma-ncearca si o oarecare durere de cap ... dar ... mai am inca trei zile .
Nu am probleme cu mancarea pentru ca nu mi-o doresc in conditiile turtelor de cereale facute la cuptor sau in tigaie ... Din punctul asta de vedere sunt bine ... Singurul lucru care nu-mi place este starea asta de blegeala si ciufuteala inexplicabila si pe care nu o pot asocia la nimic ...
Daca am slabit ??? Da ... in cele trei zile am slabit undeva intre 2 si 3,5 kg ... nu stiu cu certitudine pentru ca nu am avut cantar .
Sincer ? Ma minunez cand citesc de persoane care dupa cateva zile pauza au inceput din nou cura ... Poate sunt eu defecta sau poate acele persoane detin un secret necunoscut mie prin care sa imblanzeasca mancarea si sa o determine sa le intre in stomac ... Inca mai studiez ...
Ne revedem in a zecea zi cu concluzii ... :)

Impresii de "calatorie" ...

Eeeeee ??? Cum vi se pare ??? Nu-i asa ca va apuca dansul si vi se schimba starea de spirit ??? In bine, evident !!!! :D

Deci ... in urma cu ... hmmmm ... ceva ani ... intr-o maternitate, undeva in aceasta tara .. printre multii prunci veniti pe lume m-am numarat si eu :D ... Oky doky, nu prezinta importanta acest lucru pentru nimeni altcineva decat pentru mine si mama mea ... dar ... astazi m-am simtit magic si vroiam sa va fac partasi la magia mea .

A fost o zi la superlativ in contrast flagrant cu vremea de afara ... o vreme ce mi-a daruit fulgi de zapada ca-n mijlocul iernii . Am primit multe telefoane si multe urari ... a fost minunat . :)

Iar astazi este acel maine de ieri ...cu multe impresii la purtator, cu senzatii, cu decantari ... Sunt doar un astazi cu o incarcatura minunata a zilei ce-a trecut ... Perceptia zilei este una calma, lipsita de freamat, de emotii, de tristeti sau bucurii aferente unei treceri pe alt plan al biologicului si al psihicului ... Adunam in fiecare etapa de viata impresii, experiente, senzatii pe care le acumulam si le asezam frumos intr-un bagaj biologico-emotional, incomod trairilor copilului interior ... Adeseori timpul scurs de la nastere pana intr-un anumit moment nereprezentand altceva decat o statistica, ce nu te include si pe tine, ci doar o trecere a unor ani ... Binenteles ca la nivel biologic incepem sa dam rateuri, binenteles ca mentalul se slefuieste aidoma diamantului si experientele fac din noi o carte cu multe pagini in biblioteca vietii ...
Ma distreaza din ce in ce mai mult toata aceasta trecere in revista a unor sentimente ce nu intereseaza pe nimeni si cateodata nici macar pe mine, atata doar ca ma situez la nivel de observator pe margine, urmarind si transpunand in cuvinte niste trairi interioare ...

Ce-ar mai fi de zis ???Doar o scurta tacere pana la o noua revenire :)

Si timpul trece ... incet si rece ...

Hmmm ... mai am putin si voi pasi inca un prag al anilor ...
Ma uimesc ... Sunt calma ... Un calm dincolo de intelegerea mea de om pasional si antrenat intr-o permanenta goana nebuna ... dupa mine. Mi-am dat seama demult ca fiecare dor, fiecare lipsa, fiecare alergatura in acel gol infinit este de fapt o reintoarcere catre tine insati ... Sunt ani ... nici nu mai stiu sa spun de-s multi sau putini ... sunt doar ani ce au erodat si au slefuit ... Cine sunt ?? Doar eu ... emotii, trairi, existenta ... purtata de ceea ce reprezint si ceea ce ma reprezinta .Sunt singura si cumva impacata cu mine insami ... Nu ma mai intreb de-i bine sau e rau ... nu mai caut sa schimb ceva ... pur si simplu ma bucur de mine ... Ma simt ca si cand as fi descoperit o jucarie necunoscuta si fascinanta ... Nu, nu sunt narcisista, pentru ca nu-mi admir frumusetea exterioara ... sunt doar uimita cat de usor trecem de noi insine in goana nebuna de a descoperi lumea ... Avem dorinti, avem nevoi, avem instincte si intuitii, dar toate sunt canalizate spre ceilalti ... nu pastram nimic pentru noi, pentru ca nu stim nimic despre noi ...Ne raportam la viata caracterizandu-ne functie de meseria pe care o avem, de ceea ce facem, de ceea ce ducem pe umeri ... dar interiorul nu-l stim nici noi si avem pretentia sa ni-l descopere altcineva ...
Introspectii ... cuvinte ... marginind nemarginirea ... lipsite de importanta pentru ceilalti, dar pastrandu-si importanta pentru tine ..
Este sfarsit de Martie ... un sfarsit de martie capricios ... e frig, umed si alb ... zloata, murdar si pomi explodand de niste flori incremenite sub zapada ... Ma dor ... ma dor pentru ca le simt radacinile pornind din sufletul meu si as vrea sa-i vad fericiti ... fericiti si infloriti, daruindu-si florile ca pe o ofranda adusa soarelui ... Acum ii simt tristi ...in inghetarea la care sunt supusi .

Habar n-am de ce scriu ... n-am nici inspiratia ... si cumva nici dorinta ... cu toate ca ... exista ceva ce mocneste si da sa iasa ... ceva ce ma face sa continui sa exist aici ... si aici in viata reala ...

Fara cuvinte

Maine este sarbatorita femeia ... mama ... Si maine inchei un ciclu de 22 de ani in care singura bucurie mi-au fost copii ... Ei bine da ... maine trebuie sa ma prezint la Tribunal la camera 3, dimineata la ora 9.30 ... Cum ma simt ??? Fara aer ... De ce ??? Pentru ca mi se releva pentru a "n"-a oara ca te nasti, existi si te duci singur ...
Regret ca s-a ajuns aici ??? Nu ... nu regret ... ma simt linistita in starea actuala si-ncerc sa desfiintez treptat fiecare gratie a custii in care am fost prinsa toti anii astia ... As vrea ca ziua de maine sa se fi intamplat si sa nu mai fiu obligata sa vad o silueta straina care nu are nimic reprezentativ pentru mine ...
Fiecare asociere intre doi oameni, fiecare relatie intalnita ma face sa ma-ntreb ... Oare cat le va lua pana-si vor da seama ca nu se iubesc, pana vor distruge tot ce l-anceput au construit frumos, dintr-o nevoie de dominare ... dintr-o nevoie de reafirmare ...  ???????
Nu urasc ... Nici macar daca mai pot iubi nu stiu ... simt doar o presiune in ochi si o lipsa de aer in piept .. Ce regret cel mai mult ??? Poate ca nu mai sunt tanara ... Poate ca undeva exista o frica de a mai fi cu cineva ... poate lipsa curajului ... poate ... Cine stie ???
Cine ma citeste si nu ma stie isi poate face o impresie gresita despre ce simt, ce sunt sau cine sunt ... dar asta-i cea mai mica problema a mea in acest moment ... Incerc sa imi fac curaj sa trec si peste asta ... Cladirea rece si sinistra a tribunalului imi confera o stare destul de neplacuta ... Dar ... vorba lui Scarlet O'Hara ... Si maine este o zi ...

Cum iti poate strica ziua ... unul care s-a trezit cu fata la cearceaf

Trezirea si restul ritualului de dimineata a decurs perfect ... Am ajuns la munca unde am descoperit un coleg ciufut si pus pe cearta ... Si uite asa mi se duse de suflet intreaga dimineata ...
Habar n-am de ce unii oameni au o influenta atat de negativa asupra  psihicului nostru ... Habar n-am cum poti absorbi ca un burete toate mizeriile celuilalt ... in timp ce acesta se curata de acumularile mizere ale unor stari conflictuale ...
Este soare ... este foarte frig si este mult de munca asa ca ... :D