Adeseori prins in vartejul treburilor zilnice uitam ... uitam cine suntem si ne dedicam in exclusivitate celui sau celei ce am vrea sa fim ... dar undeva acolo in esenta fiintei noastre sta adevarul pe care nu-l putem nici ignora si nici uita ...
A trecut ceva timp de cand n-am mai postat nimic ... De ce ? Poate pentru ca am vrut sa uit faptul ca adeseori facem lucrurile pentru altii si nu pentru noi insine. Poate pentru ca aparent nu este nimeni interesat de ceea ce "pictezi" pe foile sufletului ... Poate pentru ca vrei doar sa uiti ... fiecare zi, fiecare clipa, fiecare om si la sfarsit sa te cufunzi in propriul nimic si sa renasti din acesta ... mai curat si mai pur prin arderea lucrurilor care sunt lipsite de importanta .
Acum ma gandeam ca atunci cand eram copil imi placea foarte mult sa citesc . Devoram cartile de Povesti Nemuritoare, cartile lui Michel Zevaco, Alexandre Dumas ... creindu-mi o realitate a onoarei, a iubirilor romantice, a bucuriei de a savura experienta unei epoci pe care n-o traisem, sau da ... Acum, citesc ... destul de mult, dar citesc de-a valma si lecturile nu mai sunt aceleasi ... am schimbat foarte mult registrul axandu-ma foarte mult pe cunoasterea propriei persoane ... Si constat ca, cu cat citesc mai mult cu atat cunosc mai putin si cu atat ma indepartez de ceea ce am crezut ca as fi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu